Ca o confirmare a degringoladei pe care o invocam în precedentul editorial, mutarea guvernanților a reușit să îi lase perplecși pe cei care cântăresc lucrurile pe talerele rațiunii, nu ale reacțiilor impulsive. Chiar dacă sindicaliștii le-au spus că nu sunt mulțumiți de oferta pe care le-au făcut-o, cei din guvern au slobozit o Ordonanță de Urgență prin care au majorat salariile celor din învățământ. Ca să pluseze, ministrul Educației a ieșit la pupitru, invocând niște exemple de creșteri salariale rar întâlnite în învățământ; o șmecherie care are la bază credința că mulți aud, puțini pricep. De fapt, ceea ce au făcut cei din Guvern e exact o combinație demnă de prestatorii jocului de alba-neagra. Acesta e nivelul lor. Au luat-o înaintea negocierilor finale și acum arată cu degetul către profesori, demonizându-i, transmițând poporului următorul mesaj:  „Ce mai vor? Le-am mărit salariile, să se întoarcă la catedră!”. Că această majorare s-a făcut în afara unui acord cu partenerii de negociere e o altă poveste, e o forțare a mâinii protestatarilor. Cei mai mulți dintre spectatorii acestei șarade vor spune că dascălii nu mai au niciun drept să continue greva pentru că guvernanții prea milostivi, în nețărmurita lor generozitate, le-au mărit lefurile. Unii au sesizat mișcarea de prestidigitator la alba-neagra a simbriașilor din ministere și au înțeles și dedesubturile cu duhoare politică ale acestei acțiuni. Cu sau fără voia sindicaliștilor, această mișcare se transformă într-un instrument politic, pe care partidele românești vor încerca că îl apuce zdravăn de mâner pentru a-i pocni cu el peste bot pe adversari. Dincolo de calculele politicienilor, de strategiile prin care încearcă să îi atragă de partea lor fie pe dascăli, fie pe părinții nemulțumiți, se lăfăie trupul dezagreabil al meltenismului de mahala; niște oameni de stat se comportă precum combinatorii din talcioc ce-ți vâră 50 de lei în buzunar și-ți iau marfa pe care cereai 100, urlând în gura mare că ți-au plătit pentru ea, că sunt băieți de bună credință. Atitudinea bișnițarilor din mahalalele sordide s-a întins peste tot, cangrenând nu doar periferiile pestrițe, ci și instituțiile publice. Nu doar pe sindicaliști au încercat să-i facă guvernanții ca la alba-neagra, ci i-au tras o smetie întregului popor de bun simț, căruia i-au distras distragă atenția în timp ce mermeleau bila doleanțelor din Educație. Iată cum s-a oficializat cocălăreala în România, și, mai grav e că unii privesc cu admirație această rezolvare șmecherească a situației. În fond, corb la corb nu-și scoate ochii. Și nici cocalar la cocalar.