Capela "Sfânta Cruce" din Sibiu este un lăcaș de cult romano-catolic. Capela care stârnește curiozitatea multor turiști veniți în municipiul Sibiu este ușor de identificat azi, fiind singurul edificiu arhitectural care sfidează imensitatea pietruită din Piața 1 Decembrie 1918. Capela pe care o admirăm a fost ridicat în anul 1755 pe locul unei mănăstiri dominicane ctitorită de Ordinul Dominican, o autoritate călugărească fondată de Sfântul Dominic în secolul al XIII-lea, care a avut o bogată și fascinantă prezență în România, în special în Transilvania și Moldova. Începând de vineri 23 august a.c. “Clopoțelul de Argint” nu mai sună în apropierea Gării Sibiu pentru a chema enoriașii la slujbele religioase din Capela "Sfânta Cruce" căci aceasta a intrat într-un lung proces de restaurare și conservare, necesitând intervenții care vizează implicit pardoseala lăcașului de cult precum și părți din fundație. Chiar și aṣa istoricul locului este prea interesant pentru a nu fi devoalat și diseminat. 

Dispariția mănăstirii          

Conform documentelor vremii Mănăstirea dominicană era situată în afara zidurilor cetății. Din acest motiv a avut de suferit mari stricăciuni în urma năvălirii turcilor din anul 1432.

Din aceste considerente superiorii ordinului dominican ( n.n. din însărcinarea Maestrului Ordinului Predicatorilor) au obținut în 1474 autorizația de a construi în locul mănăstirii o biserică (n.n. astăzi numită Biserica Ursulinelor) șituată în interiorul cetății. Ca atare vechea mănăstire a fost totalmente abandonată de călugări, devenind un adăpost pentru bolnavi și săraci, (motiv pentru mai era numită și "Biserica Suferinzilor"). Ulterior, în timpul asediului Sibiului, petrecut în anul 1659, (n.n. de către principele Gheorghe Rákóczi al II-lea) apărătorii cetății (n.n. format din corpul de oaste otomană condus de vizirul Ali Beg și nobilimea care-l susținea ca principe pe Acațiu Barcsay) au demolat biserica iar Crucifixul a fost îngropat în mormanele de moloz și noroi mai bine de 24 ani. În anul 1683, după înfrângerea turcilor, în urma asediului Vienei, purtat de oștile creștine conduse de regele polonez Ioan al III-lea Sobieski, consiliul orășenesc condus de primarul Johann Haupt a hotărât reînălțarea crucii sub o boltă deschisă. Ulterior în anul 1755 consilierul imperial transilvănean Martin Wankel von Seeberg a dispus ca bolta să fie zidită și transformată în capelă, edificarea ctitoriei urmând a se face în jurul crucii monolitice. Ulterior episcopul romano-catolic al Transilvaniei, Mihály Fogarassy a extins Capela "Sf. Cruce" și i-a adăugat o clopotniță. În apropierea acestei capele în anul 1872 s-a construit Gara Sibiu. De la mijlocul secolului al XX-lea, timp de peste 50 de ani, capela a fost îngrijită de comunitatea polonezilor refugiați la Sibiu veniți din Basarabia și Bucovina. În 1954 Capela "Sf. Cruce" a fost declarată monument istoric, fiind înscrisă la Direcția Monumentelor Istorice sub nr. 2566 pagina 111. Ea a fost inclusă și în noile liste ale monumentelor istorice. 

Crucifix flancat de alte două sculpturi                                                                                                              Capela adăpostește și azi acel Crucifix masiv de piatră, care a fost sculptat în anul 1417 de meșterul austriac Peter Lantregen. Sculptura monumentală ( n.n. înalt de 7,30 m), cioplită dintr-un singur bloc de piatră, este amplasată deasupra altarului bisericii. Sculptor care a ajuns în Transilvania la începutul secolului al XV-lea, a mai realizat mai multe lucrări monumentale în comunitățile sașilor din: Brașov, Feldioara și Sighișoara. Pentru ultima comunitate menționată a executat cea mai reușită creație sculpturală care se află în ”Biserica din deal”. Revenind la Crucifixul din Sibiu remarcăm câteva elemente compoziționale majore: coroana de spini de pe frunte, picioarele pironite unul peste altul, care crează o imagine cu un impact emfatic prin exacerbarea efectelor vizuale ( venele congestionate și trăsăturile feței marcate de suferințe etc.). Este o imagine care seamănă cu reprezentare lui Iisus răstignit de pe una dintre coperțile Pyxis-ului rotund (de tip pacificale) de la Muzeului Național Brukenthal (n.n. provenit de la o Biserică Evanghelică, lucrare turnată în argint, aurit.

Grupul statuar din interiorul capelei "Sfânta Cruce" mai are un secret… el oglindește pasajul din Evanghelia lui Ioan (1,29,) în care Hristos este desemnat: ”Ecce agnus Dei, ecce qui tollit peccatum mundi”(…mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii), fapt pentru care compoziționl sculptorul Peter Lantregen îl reprezintă pe Isus răstignit dar încadrat de Maria și Ioan. Grupul statuar include și capete simbol a celor patru evangheliști. La picioarele crucii se află statuetele Sfintei Fecioare Maria (Maica Îndurerată) și a Sfântului Apostol Ioan. Pe părțile laterale remacăm două inscripții în limba latină. Inscripția din stângă indică: "Anno domini milesimo CCCXVII", în traducere "Anul Domnului 1417" iar cea din dreaptă este mesajul autorului: "Hoc opus fecit Petrus Lantregen von Österreich", în traducere "Această lucrare a făcut-o Peter Lantregen din Austria".