* Nu-l ştiam pe Robert Charles Benchley (1889- 1945), actor, scenarist ,jurnalist american, cu studii la renumita Universitate Harvard. În Statele Unite a fost celebru în anii interbelici, prin ce a scris, dar, mai ales prin umoral său de scenă şi din mass-media. Aşa cum spune în panseul din titlu, i-a plăcut băutura, din cauza ei murind la 56 de ani, ca alţi mulţi oameni de spirit. Vă redau câteva "cugetări" interesante purtând harul său: "Moartea este sfârşitul vieţii, dar nu şi al relaţiei dintre doi oameni; Dacă domnului Einstein nu îi plac legili naturale ale universului, atunci nu are decât să meargă de unde a venit; Cea mai sigură ca­ le de a transforma un om în maimuţă este să-l citezi; Oricine e capabil să facă orice muncă, numai să nu fie treaba pe care să o facă în acel moment ”. Să-ţi expui ideile într-o "beţie de cuvinte" nu-i atât de greu cum e când vrei să fii concis. Logoreea este o maladie de mare actualitate, uitaţi-vă în gazete şi la tv. * Poves­teşte Constantin Bacalbaşa, unul dintre corifeii presei româneşti (1856-1935) :"La 1871,situaţia financiară a ţării era foarte rea, în schimb localurile de petrecere erau cu duiumul. O cârciumă cu o foarte mică grădiniţă înăuntru se numea La ochiul lui Dumnezeu, unde mâncam noi, studenţii, fi­indcă porţia de mâncare costa 40 de bani, dar se dă­ deau şi jumătăţi de porţii/!/ cu 20 de bani. O berărie /…/se numea "Der grosse Fritz", iar o alta, "La drei Bettler" (Trei cerşetori). Eu dejunam la birtul lui Enache/…/cu 90 de bani şi anume: pâine 10 bani, două ouă fierte 20 de bani, o fleică 40 de bani, un măr 10 bani, bacşişul 10 bani. Fără vin. Cu vin costa 1 leu şi 10 bani/…/"Bag de seamă că, la vremea aceea, capitalismul din România era mai puţin rapace, ori oamenii erau mai oameni? * Tot Bacalbaşa ne spune cum îşi promova Cilibi Moise-un fel de Anton Pann evreu -marfa, el fiind am­bulant: "Doi lei părechea de mănuşi, în altă parte daţi patru lei, ca să vă căzniţi câte două săptămâni să le rupeţi. La mine daţi 2 lei şi le luaţi gata rupte" sau "Un leu ciorapul, pe al doilea îl luaţi gratis". * La intrarea în restaurantul "Le Canard" din Bruxelles, un afiş îi avertizează pe clienţi: "Toţi copiii lăsaţi fă­ră supraveghere vor fi imediat vânduţi la un circ! "Aşa s-ar cuveni şi la noi, unde părinţii intră în localuri şi nu-şi mai văd de plozi. * Nu am mai auzit sau citit nimic despre gazetarul clonţos şi poetul satiric N.T. Orăşanu (1833-1890), un oltean de baştină, pamfletar me­reu în război cu politicienii şi cu monarhia. A condus gazeta "Nichipercea" o bună perioadă (1859-1879), în care îşi publica ofurile: "Mult e dulce şi bănoasă/Cârma unui stat/Altă vacă mai lăptoasă/Ca ea n-a mai stat" şi:"S-a întins chef mare/Cu beţie tare/Azi, în Bucureşti /Tot cu bani domneşti/Bandiţii s-adună/Toţi cu voie bună/Mesele-ncongior/Cu toţi capii lor/…/"De fiecare dată când îi lua la refec pe stâlpii Puterii, Orăşanu îşi trimitea salteaua, plapuma şi perna la Văcăreşti. Directorul închisorii nu voia să le primească, pe motiv că nu avea ordin. La care Orăşanu îi răspundea liniştit: "Nu-ţi fie teamă, o să primeşti ordinul peste câteva ceasuri"şi ordinul de încarcerare venea întotdeauna! Acum e cu televiziune          cu presă, cu cătuşe câte o asemenea arestare..preventivă. * Constantin Argetoianu a fost un politician versat, uns cu toate alifiile. Într-un moment de sinceritate declara: "Am trecut prin mai multe case de toleranţă (Partide-n.n.) iar acum voiesc să îmi sfârşesc zilele într-un partid cinstit". N-a fost să fie, "Micul Machiavelli", cum era supranumit, continuând să migreze: Partidul Conservator, Liga Poporului, Parti­dul Naţionalist al Poporului, Partidul Naţional Român, Uniunea Agrară, Frontul Renaşterii Naţionale, Partidul Naţiunii, Uniunea Naţională. Muncă şi Refacere. A fost ultimul, în 1947, fiindcă mai apoi a fost arestat şi închis de comunişti, murind în puşcăria de la Sighet. Traseist adevărat, nu panaramă ca aceştia de acum!