* Jesus Diaz (1941-2002) s-a născut la Havana, jurna­list, scriitor, profesor universitar, din 1992 emigrant în Europa. El a ajuns la concluzia că "socialismul este o grădină zoologică unde oamenii trăiesc în cuşti, aştep­tând ca paznicul să le arunce mâncarea, în vreme ce capi­talismul e codrul în care eşti nevoit să ieşi zilnic la vânat." Are dreptate, văzând bulibăşeala de la noi, unde oamenii au fost obişnuiţi să muncească, să execute ordi­ne şi să fie hrăniţi în regimul trecut. Mulţi n-au reuşit să se adapteze regimului actual şi continuă să aştepte mila statului. * Scriitorul Radu Cosaşu era de părere că , în România de azi, numărul proştilor este în scădere, dar locul acestora a fost luat de ticăloşi, oricum, suma aces­tor rebuturi rămânând constantă. Drept vă spun că, dacă aş fi pus să aleg, aş muri precum măgarul lui Buridan. * În urmă cu nişte ani, Cristian Ghinea, un analist şcolit prin Anglia, declara: "Aderarea României la UE a fost ro­dul conspiraţiei unei pături foarte subţiri de politicieni, birocraţi, diplomaţi, oengişti români şi europeni." Aş vrea să aflu dacă acum este de aceeaşi părere, după ce a fost ministru al Fondurilor Europene! * Un "reporter de teren" -cum le zice acum începătorilor, trimişi din redac­ţii ca să scape de ei-a ajuns în satul Băgau din jude­ţul Alba , de unde a transmis surprins peste măsură că "aici se bea grav, marcant, temeinic, aşezat, gospodăreşte, până se termină". Are vocabular, aşa că ar putea ajunge gazetar. * Vă mai prezint o reţetă culinară din bucătăria chinezească, să ştiţi ce mâncaţi dacă ajungeţi acolo: "Luaţi ficatul unui câine şi înveliţi-l în grăsimea prove­nită de pe intestinele animalului. Udaţi-l cu apă şi frigeţi-l până capătă o culoare frumoasă. Se serveşte cu diferite garnituri de legume." Nu am nici vârsta, nici do­rinţa de a merge în China, dar-într-un moment de nebunie aş putea încerca reţeta cu un maidanez de-al nostru. * Lordul englez Salisbury spunea că un ziar mărunt scris de ziarişti mărunţi este pentru cititori mărunţi. N-am stat la singurul chioşc din centrul Sibiului ca să văd cine ce gazete cumpără. Deocamdată TRIBUNA are şi abonaţi şi cumpărători. Nu i-am cântărit şi măsurat la înăl­ţime. * Amărâţii ăştia de la programele tv abia aşteaptă să moară cineva, ca să ne ţină la curent cu priveghiul, cu pomana, cu înmormântarea, cu alte amănunte care n-au nicio relevanţă naţională. Au o satisfacţie morbidă de a ne arăta imagini de la accidente, sinucideri, crime etc. Eu pe ăştia nu i-aş ţine nici pe banii lor în re­dacţie. Aici nu-i vorba doar de lipsă de profesionalism ci şi de lene, indolenţă, puturoşenie crasă. Relaţiile şi pilele "funcţionează’’ mai abitir decât pe vremuri. Ce nu înţeleg cum poate cineva să-şi angajeze un neam prost în locul unui meseriaş de calitate. * În încheiere, vă ofer ca desert câteva vorbe care mi-au plâcut: "Finlanda – o naţie de lupi de mare beţivi; Irlanda – vagabondul cerşetor al Europei; Franţa-cea mai zgârcită ţară din Europa: pentru un francez, sexul este cea mai economico­asă modalitate de distracţie; Germana este o limbă extra­vagant de urâtă: seamănă ca şi când cineva ar vomita într-o pungă, într-un Boeing 747" (Definiţiile nu-mi aparţin deşi subscriu). * Thomas Morus, prieten din tinereţe şi apoi lord-cancelar la Curtea regelui Henric al VlII-lea al Angliei, căzând în dizgraţie, a fost condamnat la moarte. Ajuns la eşafod, l-a rugat pe un slujitor să-l ajute să urce cele câteva trepte, adăugând: "La coborâre mă voi descurca singur". Mare calitate să ai umor în aseme­nea momente!