* Când văd cu câtă răutate vorbesc şi scriu unii conaţionali despre români şi România, mă întorc cu faţa spre Petre Ţuţea, care ar fi avut motive de nemulţumire, stând mulţi ani prin puşcării sub diferite regimuri, dar spune: "Poporul român nu e cu nimic inferior poporului german sau francez. Că n-avem un Goethe, dar avem un Eminescu. Din punct de vedere politic, viforniţa din spaţiul în care s-a desfăşurat istoric poporul român ne arată că suntem unul din marile popoare ale Europei. A reuşit vreo invazie să-şi impună stilul şi credinţe­le aici?" Ăştia care îşi zic formatori de opinie ştiu mai multe despre Ucraina decât despre Istoria noastră. * Poate-i adevărat, poate nu, dar e bună. Zice că la un banchet cu figuri simandicoase ale Marii Britanii, în stânga lui Winston Churchill stătea o doamnă distinsă, care, la un moment dat, i-ar fi spus acestuia:" Dumneata tragi cam tare la măsea", la care prim-ministrul i-a replicat: "Da, doamnă, acum sunt beat, dar domnea voastră sunteţi extrem de urâtă, iar eu mâine dimineaţă voi fi treaz." Adevărul este că el însuşi recunoaşte în memorii că "bea regulat Whisky şi şampanie, uneori în pijama, dimineaţa, la micul dejun. Eleanor, soţia preşe­dintelui american Roosvelt, i-a fost gazdă în timpul unei vizite la Casa Albă şi-a rămas şocată cum de "cineva putea să fumeze şi să bea atât de mult şi cu toa­te astea să fie perfect sănătos. A murit in 1965, la 90 de ani şi câteva săptămâni. * Un amic, la bere, filozofa: "pe Internet găsim echivalentul literaturii de closet de altădată, el oferind toate avantajele scrisorii ano­nime a delatorilor". Am câţiva "corespondenţi" care mă în­jură semnând Sile, Zexe, Teo, ori nici atât, punând doar degetul, ca analfabeţii.* Auziţi ce aveau, între altele, în meniu, nobilii din Evul Mediu: păuni, lebede, lişiţe, berze, cormorani, egrete, becaţe, fluierari, nagâţi, nisipari, cocori, raţe negre…adică, la vremea aceea, cam tot ce zbura se mânca, pe lângă vânatul mare, care alcătuia fe­lurile principale. Ce protecţia mediului, care protecţia animalelor? De aia, mai toţi sufereu de gută! * Nu am făcut chiar o statistică, dar, la un calcul superficial, am ajuns la concluzia că foarte mulţi dintre scriitorii noştri-mari şi mai puţin mari-au origini ţărăneşti sau, în orice sat, se trag din mediul rural. Câteva exemple; loan Alexandru, fiu de ţăran din Topa Mică (Cluj), Ion Agârbiceanu, fiu de pădurar din Cenade (Sibiu), Ion Băieşu ,fiu de ţăran din Ardeni (Buzău), Petre Ghelmez, fiu de ţăran din Gogoşari (llfov), Ion Lăncrănjan, fiu de ţăran din Oarda de Sus (Alba), Fănuş Neagu, fiu de ţăran din Grădiştea de Sus (Brăila), Marin Preda, fiu de ţăran din Siliştea-Gumeşti (Teleorman), Marin Sorescu, fiu de ţăran din Bulzeşti (Dolj), Zaharia Stancu, fiu de ţă­ran din Salcia (Teleorman)…La noi, în Ardeal, copiii care urmau studii superioare şi deveneau personalităţi erau fii de preoţi, învăţători, notari, aşa cum au fost Liviu Rebreanu, Lucian Blaga, Emil Cioran, George Coşbuc, Octavian Goga, dar tot din mediul rural proveniţi. În prezent, dacă statisticile oficiale nu mint, circa 2 la sută dintre elevii şcolilor săteşti ajung să urmeze studii superioare, într-o societate în care se face paradă cu egalitatea de şanse, vorbe goale, gogoşi umplute cu praf de scărpinat. Trăim într-o societate bolnavă, în care câştigă cine poate, nu cine merită.