Aşa îmi spunea un amic, care s-ar dori analist politic: "Nu ne mai ajung catastrofele zilnice, am început să ne gândim la cele viitoare, culminând cu sfârşitul civilizaţiei. Iar aşa-zişii jurnalişti tv nu fac decât să amplifice ştirile rele, iar dacă, într-o zi nu au evenimente – accidente auto, incendii, inundaţii, secetă, sinuci­gaşi, criminali, violatori – le reiau pe cele vechi sau in­ventează. Ultima găselniţă este ameninţarea cu foametea care ne paşte, maram, din cauza războiului ruso-ucrainean". Eu nu mă prenumăr între marii optimişti ai neamului, dar încerc să pun în balanţă evenimentele şi mi se pare că, totuşi, există o rază de speranţă spre mai bine. * De altfel, am şi argumentele unor gânditori pe această temă: "Sunt un optimist, nu-mi pare de ajutor să fiu orice altceva (Winston Churchill); Pesimiştii au de obicei dreptate, iar optimiştii, de obicei greşesc, dar toate marile schimbări s-au datorat optimiştilor (Thomas F. Friedman); În mijlocul adversităţilor se gă­sesc şi oportunităţi (Albert Einstein)". Are dreptate, ca de obicei, evreul! * Politicienii noştri ori sunt proşti… ori sunt proşti, tertium non datur: la vreme de secetă, de inflaţie, de pandemie, ei cumpără avioane la mâna a doua, vechi de 40 de ani. Păi, la ce ne trebuie înarmare dacă NATO şi Statele Unite ne asigură că ne aflăm sub "umbrela lor protectoare"? Noi armată nu avem, dar cumpărăm armament uzat fizic şi moral, în loc să facem sis­teme de irigaţii, spitale, şcoli şi… puşcării, să nu se mai plângă borfaşii că dorm câte doi într-un pat şi stau la coadă la budă! * Valeriu Stoica, avocat, profesor de drept civil, fost ministru al Justiţiei, întreabă într-un eseu: "Cine are câştig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?" Şi, ceva mai jos, spune: "Adagiul lui Hobbes (n.i.d. – Thomas Hobbes, filozof englez din secolul 17) homo homini lupus surprinde esenţa dreptului forţei într-o lume împărţită între cei care au şi cei care n-au pute­re. Într-o asemenea lume nu există încă percepţia dreptăţii". Dacă-i aşa, ce mai chichirez gâlceava? Important pentru cei slabi să ştie cu care dintre cei puternici să se alieze, pentru a avea şi ei un loc măcar la… masa şoferilor celor învingători! * Nefiind prea dus la biserică, târziu am auzit de existenţa unui Părinte Ilie Cleopa şi de vorbele lui duhovniceşti. Stând mult în sihăstrie, a avut răgaz să mediteze şi iată la ce concluzie a ajuns: "Când eşti la oraş, diavolul vine sub diferite chipuri: un prieten, o carte, o femeie, un duşman; când eşti în singurătate, vine personal". Nu ştiam de ce mă tem eu de singurătate! * Dacă, Doamne fereşte, te îmbolnăveşti, te duci la medicul de familie, iar acela te îndrumă spre un spe­cialist să te trateze. Ce faci dacă ţi se sparge o ţeavă de apă, yala de la intrare sau vrei să zugrăveşti? Apelezi la… pile şi relaţii, fiindcă meseriaşii buni sunt puţini şi ocupaţi, îţi vin după-masa, seara ori noapte, începând să bocăne şi punându-ţi în cap vecinii! Desfiinţarea şcolilor profesionale imediat după '89 a fost încă una din marile gafe ale noilor guvernanţi, fiindcă nu toţi absolvenţii de gimnaziu musai să meargă la liceu şi la facultate, fie că nu-i duce capul, fie că nu le place şcoala. Aşa că, decât un profesor, medic sau avocat prost, mai bine un instalator, lăcătuş sau zugrav destoinic.