O spunea Vladimir Ilici Lenin, fermentul Marii RevoIuţii Socialiste din octombrie din Rusia, după ce bolşevicii ajunseseră la putere şi începuseră ”opera" de schimbare din rădăcini a vechii societăţi. Şi accentua: "Administraţia? Porcărie, porcărie!" Bine ar fi ca politicienii de azi să mai răsfoiască din când în când scrierile lui Ulianov şi să bage la cap: "Noi cu toţii ne aflăm la marginea sărăciei, însă de părţi diferite ale ei; Este adevărat că libertatea este preţioasă – atât de preţioasă încât trebuie raţionalizată; Dacă ve­deţi pe cineva deştept, îmbrăcat cuviincios şi care vorbeşte corect ruseşte – împuşcaţi-l pe loc, pentru că nu-i de-al nostru". Extrapolând, cred că ni se potriveşte şi nouă! * Tenismenul german Boris Becker (n. 22 XI 1967) a fost "opera" lui Ion Ţiriac. Când acesta i-a fost manager, Becker a câştigat 49 de turnee şi 6 Grand Slam, campion olimpic, multimilionar, când s-a retras, în 1999, avea 29.000.000 de dolari în conturi bancare. După ce a abandonat tenisul de performanţă, a intrat în vrie cu o viaţă aventuroasă, cu afaceri păguboase şi fraude fiscale. Prin ţările zis civilizate, dacă omori un om, poate scapi, dar dacă înşeli statul, puşcăria te înghite. Asta a păţit Boris, recent fiind condamnat la doi ani şi şase luni de închisoare, din care jumătate îi va executa ca borfaşii de rând. Glorie şi decădere. El este al doilea, după marele campion ciclist Jan Ulrich, tot german, medaliat olimpic căzut pradă alcoolului şi drogurilor după ce n-a mai concurat, condamnat la închisoare (cu suspendare) pentru un accident rutier cu victime, părăsit de nevastă, internat într-o clinică de psihiatrie… Devine grea viaţa pentru idolii mulţimii după ce nu mai sunt idoli. * Aţi băgat de seamă că, de o vreme, se râde tot mai puţin în România, "ţară tristă plină de umor", cum o numea George Bacovia? Nici între cele două războaie nu trăiau românii pe roze, dar măcar îşi vărsau amarul râzând cu Tănase, cu Stroe şi Vasilache, Vasile Tomazian, Horia Căciulescu, Alexandru Arşinel, Horia Şerbănescu, Zizi Şerban… Mai târziu, în mult hulitul socialism acum, am avut actori şi textieri de come­die remarcabili: Mircea Crişan, Puiu Călinescu, Stela Popescu, Amza Pellea, Toma Caragiu, Radu Beligan, Birlic, Geor­ge Mihăiţă, Vasile Muraru, Ion Lucian, Nae Lăzărescu, Nicu Constantin, Horaţiu Mălăele… Câţi actori adevăraţi de comedie şi câţi autori de texte umoristice mai avem astăzi? Să fi secat umorul nostru ancestral într-o so­cietate pervertită şi coruptă? Tocmai acum ar face ca­rieră un cupletist gen Tănase: "În ţara asta, ţara pâinii/Să aibă pâine chiar şi câinii/Guvernul nostru ne obligă/S-avem o zi de mămăligă/Lor ce le pasă cum e traiul/Scumpiră trenul şi tramvaiul/Scumpiră tot, la cataramă/Până şi pâinea şi tutunul/Şi când înjuri pe şleau de mamă/Ei, cică, eu fac pe nebunul" şi: "Ia corupţia amploare,/Cum nicicând nu s-a văzut,/Scoatem totul la vânzare,/Şi cu asta ce-am făcut?/Pentru-a câştiga o pâine/Mulţi o iau de la-nceput, /Rătăcesc prin ţări străine./Şi cu asta ce-am făcut?/Traversăm ani grei cu crize/Leul iar a decăzut/Cresc întruna taxe-accize./Şi cu asta ce-am făcut?/Pleacă-ai noştri, vin ai voştri!/E sloganul cunoscut;/Iarăşi am votat ca proştii/Şi cu asta ce-am făcut?"