* Scriitor reprezentativ pentru literatura americană, William Faulkner (1897-1962) a fost onorat de două ori cu premiul Pulitzer şi, în 1949, cu premiul Nobel, mult râvnit de toţi scriitorii lumii. A fost şi a rămas unul dintre favoriţii mei, citind aproape tot ce a publicat şi a fost tradus în româneşte, de la Cătunul, Copacul dorinţelor, Zgomotul şi furia, la Lumină de august, Ora­şul, Casa cu coloane, Pe patul de moarte, Pogoară-te, Moise, Absalom, Absalom…(Unele în traducerea lui Mircea Ivănescu). Vă delectez cu câteva citate memorabile: "În căutarea adevărului există pericol chiar să-l găseşti; Un catâr va munci 10 ani, supus şi răbdător pentru ti­ne, doar pentru privilegiul de a te lovi măcar o dată; Singurul lucru pe care un om îl poate face opt ore este să muncească. Nu poate să mănânce, să bea, să facă dragoste opt ore, dar poate munci opt ore (şi poate dormi); Dacă mi s-ar da să aleg între durere şi nimic, aş alege durerea." Eu nu. De aceea n-am primit Premiul Nobel! * O carte interesantă, bine documentată şi hazoasă este "Bucureştii de altădată" de Constantin Bacalbaşa, jurna­list talentat, observator atent al moravurilor epocii şi nu lipsit de simţul umorului. Semn că mi-a plăcut sunt numeroasele însemnări şi adnotări despre o lume de mult apusă. Memorialistică de cea mai bună ca­litate. * Un milog şedea pe o treaptă la intrarea maga­zinului Carrefour, fost cândva al mãrgineanului Ilie Floaşiu. Stătea cu mâna întinsă fără să se tânguie ca alţii. Nu l-am băgat în seamă la intrare, dar la ieşire am călcat strâmb şi era să cad, dacă nu mi-ar fi întins aceeaşi mână salvatoare să mă sprijin. L-am privit cu recunoştinţă şi i-am dat 10 lei. Poate că merita mai mult pentru gestul lui spontan, dar atunci atât m-a dus capul. * De sărbători, cei mai mulţi şoferi rămân fără carnete, cei mai expuşi fiind cei care chefuiesc, nu doar cu mici, fleici şi frigărui, ci şi cu bere, ţuici şi vi­nuri ademenitoare. Unii, mai şmecheri, îşi pedepsesc nevestele să…postească. * Înghesuială de candidaţi la Primăria şi la Consiliul Judeţean Sibiu. Să vedem dacă şi alegătorii vor fi la fel de nerăbdători să se calce pe bombeuri la urne. * Nu ştiu cine a fost cu ideea modernizării Parcului Sub Arini, dar tare mă tem că va fi hăcuit de cei mai falnici copaci pentru vreo cabană a unui amator de vânătoare. * Se spune că oratorul Antoniu n-a vrut niciodată să-şi scrie vreuna din pledoariile sale, de teamă ca nu cumva să i se opună părerii de astăzi părerii din ajun. Cicero, în schimb, nu se sinchisea, prea puţin păsându-i dacă s-a contrazis de la o zi la alta. Odată, cum spunea prea pe faţă exact contrariul a ceea ce susţinuse nu cu mult timp înainte, i s-a cerut să explice această schimbare bruscă. Dar Cicero nu s-a pierdut cu firea: "Se înşeală cine crede în a găsi în cuvintele noastre opiniile noastre personale; cuvintele sunt limbajul cauzei şi al împrejurărilor, nu al omului şi oratorului" Aceste vorbe au fost rostite în urmă cu 2 000 de ani, dar nu şi-au pierdut sâmburele de adevăr.