* Multe ar învăţa politicienii noştri dacă ar mai şi citi câte ceva când nu moţăie în Parlament. Spre exemplu, cartea lui Nicolo di Bernardo dei Machiavelli (1469-1527) "Il principe", considerată a fi primul tratat modern de politică. Omul a fost diplomat, filozof, scriitor, implicat în viaţa cetăţii Florenţa, acolo unde s-a născut şi a murit. Din scrierile lui am selectat câteva sentinţe care şi-au păstrat peste veacuri perenitatea: "Setea de a domina este cea care se stinge ultima în inima omului; Nu mergem niciodată decât antrenaţi de forţa propriei naturi; Ne atragem ura atât făcând bine cât şi făcând rău; Un război îl începi când vrei şi îl termini când poţi; Pentru a fi eficient trebuie să-ţi ascunzi intenţiile; Este mai sigur să fii temut decât iubit". Dar cine mai are timp şi răbdare să-i citească pe clasici, când de actualitate sunt dronele şi acordurile de nimeni respectate. * S-au împlinit 120 de ani de la naşterea unuia din cei mai prolifici scriitori europeni, belgianul Georges Simenon (1903-1989), cunoscut mai mult ca autor de romane poliţiste, cu inspectorul Maigret personaj principal. Dar, în afară de cele 75 de romane şi 28 de povestiri cu Maigret, a mai scris alte aproape 200 de romane şi peste 150 de nuvele în alt registru. Gurile rele spun că a fost şi  renumit şi recunoscut "fustangiu". În adolescenţă i-am devorat cărţile poliţiste, el şi americanul Raymond Chandler fiind preferaţii mei în domeniu, spre deosebire de Agatha Christie cu Hercule Poirot şi Miss Marple, personaje plicticoase. Să nu-l uit pe Sherlock Holmes, personajul lui Sir Arthur Conan Doyle, primul care mi-a deschis gustul pentru romanul poliţist, când alţi colegi îi citeau pe filozofii antici. De altfel, copil fiind, mă bătea gândul să devin detectiv! * Eu îi credeam pe ucraineni mai deştepţi, dar văd că dau în gropi nedându-şi seama că America şi UE îi folosesc pe post de carne de tun, susţinându-i logistic împotriva Rusiei: cu cât mai multe tancuri, avioane, drone primesc, cu atât ruşii le vor toca mărunt ţara şi le vor ucide tineretul. Adevărul e că sunt conduşi de un fel de… Nilă al lor, actor de mâna a doua, care s-a văzut vedetă şi aşa vrea să rămână. Păcat. * Până nu şi-au vândut acareturile din Păuca şi s-au făcut orăşeni, în fiecare vară, în vacanţă, mergeam la bunici, liber ca pasărea, mă lăsau în voia tuturor nebuniilor. Cu o excepţie: după masa de prânz, trebuia să dorm. Pedeapsă mai mare nu exista: bunica mă punea în pat, la perete, ea, lângă mine, la margine şi începea să-mi spună aceleaşi poveşti pe care le ştiam pe dinafară. Afară era zăduf, în casă era răcoare. Bunica, după o vreme, începea să vorbească aiurea şi… adormea. Tiptil, pe la capul patului, mă dădeam jos şi, pe vârfuri, o tuleam la joacă, băieţii vecinilor, ţărani, neavând program de somn. Îmi amintesc acele secvenţe, acum, când, după o masă copioasă, stropită cu bere Grizzly, abia aştept să trag la aghioase, adormind cu iubita mea bunică în gând…* Prezenţa românilor la urne pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale fiind tot mai slabă, iar cei aleşi reprezentându-i doar pe cei 25-30 la sută care au votat, între atâtea legi aiurea, de ce n-ar avea loc şi una care să ne oblige pe toţi să mergem la vot, ca să avem o imagine mai apropiată de realitatea politică actuală. Spre exemplu, pe Iliescu şi Constantinescu nu i-am votat, că nu m-am prezentat, pe Băsescu l-am votat la primul mandat doar, iar pe lohannis, doar în primul mandat de primar, după care am renunţat definitiv.