Absolut din întâmplare am dat peste Jean Marie Guyau, despre care nu ştiam nimic. A fost poet şi filozof francez (1854-1888), tebecist, motiv pentru care a şi murit la 33 de ani, nu înainte de a face un băiat, deve­ nit şi el filozof, Augustin, şi de a publica nişte cărţi: Eseu despre morala literară, Morala lui Epicur, Morala engleză contemporană, Probleme de estetică contemporană, Educaţie şi ereditate etc. El a spus – şi prin asta mi-a atras atenţia: "Decât un adevăr sterp, mai bi­ ne o eroare fecundă". Şi-a mai zis: "Când vezi frumosul, simţi nevoia să fii doi; Iubirea este una din nevoile fundamentale ale fiinţei umane; Păstraţi în inima voas­ tră un colţ de verdeaţă şi tinereţe, un colţ unde n-aţi recoltat nimic, unde să semănaţi o plantă oarecare". Ce bine ar fi dacă am reuşi! * Medicii care lucrează în spitalele de stat din Franţa sunt hotărâţi să intre în grevă, nemulţumiţi de salariile care variază între 2.080 euro net (55 ore lucrate pe săptămână) şi 3.484 euro net (inclusiv gărzile). Ai noştri nu se pot plânge. * "Copilul rău" al tenisului profesionist de acum 30 de ani, John McEnroe (63 ani) şi fratele său au deschis o academie de tenis, unde instruiesc 650 de elevi. Ştiind cât costă aceste şcoli, la care n-au acces decât cei cu mulţi bani, John, apelând şi găsind sponsori, le oferă o şansă şi copiilor talentaţi dar săraci. "Sigur că nu toţi vor deveni tenismeni profesionişti, dar le ofer un mediu în care să se simtă bine şi să spere", a declarat răzvrătitul de odinioară, care se certa cu toţi arbitrii. Un proiect de toată stima. * Bag de seamă că, la noi, se face prea multă politică, internă şi internaţională, pe toate canalele, cu presupuneri, supoziţii, previziuni, fără rost, în loc să se ocupe analiştii şi parlamentarii de necazurile cotidiene ale românilor. În ce-l priveşte pe Klaus lohannis, acesta a ajuns să creadă că e un preşedinte prea mare pentru o ţară atât de prăpădită şi nu mai ascultă decât de la Joe Biden… în sus! * Andrei Marga, universitarul de la Cluj, unul dintre cei mai proşti miniştri pe care i-a avut învăţământul românesc, şi-a adunat într-un cărţoi de 410 pagini, unele dintre interviurile pe care le-a dat de-a lungul anilor, care, bineînţeles, nu interesează pe nimeni. Mă surprinde inconştienţa cu care se aşază în rândul filozofilor, lângă, Blaga, Noica şi Cioran. Numai Ecaterina Andronescu a reuşit să-l egaleze în tâmpenii cât a fost, şi ea, ministru. (Bine măcar că nu-i mai văd la tv, că erau nelipsiţi într-o vreme.) * Recent a apărut cartea ”Doris, secretul lui Churchill" de Stephanie des Horts", în care autoarea povesteşte aventura renumitului om politic englez cu o anume vicontesă Doris Delevigne, cu o reputaţie de femeie devoratoare de bărbaţi. Zice că aventu­ ra între "leul" de 59 de ani şi irezistibila femeie de 32 de ani n-a durat decât doi ani, Churchill fiind mai acaparat de politică decât de nurii amantei, într-o pe­ rioadă de mari frământări provocate de ascensiunea lui Hitler. Acum, ambii fiind morţi, fără a putea replica, ori­  cine poate scrie orice despre ei. Eu nu-l văd pe Winston Churchill, căsătorit, cu tabieturi, cu responsabilităţi politice, burtos, veşnic cu trabucul în colţul gurii şi cu paharul de whisky în mână, furişându-se în alcovul unei femei, pentru o partidă de amor nebun. Dar, de unde nu-i foc, nu iese fum, iar autoarea cărţii o fi ştiind mai multe.