* Am ales ca titlu un proverb arab care ni se potri­veşte perfect, nouă, oamenilor şi, nouă, românilor, în mod special. Când am avut în fruntea statului politicieni adevăraţi, instruiţi, cultivaţi, luminaţi, cu coloană ver­tebrală, ţara şi naţia au progresat, de la Alexandru loan Cuza, Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea, la Ion An- tonescu, Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu şi chiar Traian Băsescu. Când am avut parte de inşi fără personali­tate, fără ambiţie, fără curaj, meschini, vezi Mihai I, Iliescu, Constantinescu, lohannis, românii au luat-o razna, că­utând să se descurce prin propriile forţe şi mijloace. Privind în jur, văd cum ţara arde şi baba se coafează, văd oameni zidiţi în nepăsare şi plictis cronic. Alţii văd altfel, că o ducem bine şi ne aflăm pe drumul drept. Dă, Doamne, să fiu eu cel care mă înşel! * Probabil că unora le este simpatic numitul Radu Banciu, cel care a tot bătut şaua că ar vrea să fie consul al României în Franţa, dar nu l-a băgat nimeni în seamă. Mie mi-e pro­fund antipatic prin unele sentinţe pe care le dă el ca ştiutor. Ultima, care mi-a atras atenţia a fost afirmaţia că "la Euro nu câştigăm cu nimeni (e vorba de Campio­natul European de Fotbal 2024, cu turneul final în Germania) Nu batem pe nimeni, orice adversar am avea". Şi eu spun că ne-am calificat anevoie şi cu un pic de no­roc, dintr-o grupă modestă, dar nu sunt atât de sigur că vom fi ciuca bătăilor în Germania. Şi-apoi, contează mult şi cu ce adversare se va întâlni naţionala noastră în primele meciuri. Avem, totuşi, câţiva jucători cu real talent. * Moritz i-a făcut cadou soţiei, de ziua ei, un papagal vorbitor. Când l-a băgat în colivie, papagalul a început să chirăie "Jos jidanii, jos jidanii!" Raşela s-a supărat: "Bine, măi, Moritz, asta mi-ai adus în dar?! "La care bărbatul i-a răspuns spăşit: "De unde era să ştiu că-i antisemit? Cu un asemenea nas…" * Când se mută într-o altă locuinţă, anglo-saxonul se asigură că poate fi scos din locuinţă în sicriu. Românul zice: Dacă nu mă pot scoate, să mă lase acolo! * În urmă cu mulţi ani, Emil Cioran scria că o ţară nu se naşte şi nu creşte din afară, ci din condiţii lăuntrice: "Neamul românesc a trăit sub semnul pasivităţii, scepticismului, autodispreţului, contemplaţiei domoale, religiozităţii minore/…/ Niciun român nu se simte personal vinovat. Toate rată­rile şi golurile şi le explică prin vidurile României, dezertând, astfel, de la responsabili­tatea individuală/…/Dintre toate ţările Europei, pro­centul cel mai mare de rataţi îl dă România. Există o tendinţă de abandonare, de nonrezistenţă, de înţelepciune laşă/…/"Regret că trebuie să-i dau dreptate răşinăreanului nostru, amintindu-mi că şi scânteia care a de­clanşat revolta din decembrie 89 a pornit de la un un­ gur încăpăţânat. * I se reeditează cărţile medicului- scriitor Emil Brumaru. Nu ştiu cât de înzestrat medic a fost, dar, cu siguranţă, ca poet a avut har. Vă ofer câte­va versuri din volumul "Povestea boiernaşului de ţară şi a fecioarei cu lindic zglobiu", interzis minorilor şi bătrânilor senili: "Îmi stai pe creieri în genunchi şi-n coate/Cât crezi, iubito, că mai pot răbda?/Mi-s simţurile trase la rindea/Şira spinării-mi zbârnâie în spate/Zmulsă din trup şi umplută cu smântână/Ca tulnicul cioba­nului mişel/Care, tot sihăstrind în dos de stână/Şi-l freacă-n blana fragedă de miel/…/"Pornoşaguri cu rimă ale unui poet adevărat.