"Iubite ospătar, e grea viaţa…"

Nu am nici o încredere în produsele Danone de la noi, deşi cifrele arată că este nr. 1 mondial producător de sortimente proaspete din lapte, foloseşte în proporţie de 87 la sută ambalaje reciclabile, are angajaţi 100.000 de salariaţi în 55 de ţări şi o cifră de afa­ceri în 2018 de 24,7 miliarde de euro. Prefer produsele Seviş, Albalact şi Napolact. De gustibus… * Dacă statisticienii nu mint (deşi nu-i cred), în Franţa, 7 din 10 salariaţi merg la serviciu cu maşini­le personale. Explicaţia ar fi că mulţi locuiesc departe, chiar la zeci de kilometri, de locul de muncă. Nu-mi explic de ce nu se deprind sibienii – într-un oraş mic şi înghesuit – să folosească bicicleta sau… mersul pe jos. * A înnebunit lumea cinematografiei: actriţa Doria Tillier joacă rolul unei femei care se în­drăgosteşte de un… frigider în filmul "Yves", regizat de Benoît Forgeard! Trebuie să fii oligofren ca să iei bilet la un asemenea film. * La împlinirea a 50 de ani de la aselenizare, firma Omega a produs un ceas aniversar, la preţul de… 32.000 de euro, prezentat de Buzz Aldrin, unul dintre membrii echipajului din 1969. Dacă te-ncumeţi să porţi un asemenea ceas în zilele noas­tre, rişti ca un borfaş să-ţi taie mâna ca să ţi-l ia! * Nu v-am mai amuzat de multă vreme cu versuri de Walter Johrend: "Iubite ospătar, e grea viaţa/Sibiul nu mai geme de cultură/Şi s-a scumpit al dracului şi piaţa/Iar eu nu dau nimic, ci doar din gură…" Din acest punct de vedere, semănăm (fără să răsară ceva după noi!) * Mihai Eminescu n-a fost tot timpul melancolic, neînţe­les în amor şi muritor de foame. Ca jurnalist, combătea bine şi avea umor: "Cu gazetele din timpul nostru se poate ca cineva, sculându-se sănătos dimineaţa, să-şi afle necrologul pe pagina întâi". Nu s-a schimbat mai nimic * "E un meşteşug greu gazetăria, mă! Ca să luminezi pe oameni, trebuie să fii întâi tu luminat. Să cunoşti multe, să cugeţi adânc, să alegi, să cerni şi să dai publicului gând bun, în fraze bune, care să slujească de model. Aşa înţeleg eu gazetăria! Cinste şi gramatică, acestea sunt cele dintâi condiţii ale unei prese bune". Dacă, în loc să-l aibă ca model pe Ion Cristoiu, l-ar fi avut dascăl pe I.L. Caragiale, altfel ar fi arătat presa românească de azi. Şi societatea * Vorba lui Lev Tolstoi: "Citirea ziarelor a făcut să crească numărul proştilor". O spunea la sfârşitul secolului al XIX-lea… * Când am fost în Germania, nu am văzut nici pe trotuare, nici pe carosabil pe­tice şi-am întrebat dacă la ei nu se strică, nu se înlo­cuieşte o conductă, nu se astupă o gaură. "Cum să nu, dar există firme specializate, care sapă, înlocuiesc, acoperă şi, a doua zi dimineaţa, nici nu ştii că s-a lucrat acolo." Mă­ gândeam că la noi, întâi vin săpătorii, apoi, cei care repară conducta de gaz sau apă, după nu ştiu cât timp, alţii "cârpesc" locul, niciodată la nivel, ori mai jos, ori mai sus decât asfaltul iniţial şi, parcă inten­ţionat, să băgăm noi de seamă că "s-a lucrat" * Un ins ca­re zice că-i profesor (se) întreabă de ce învăţământul românesc este preponderent feminin, când răspunsul e la mintea cocoşului: pentru că presupune mai puţin efort fizic şi programul de muncă este mai lejer. Iar asta nu e de azi, de ieri, ci de vreo 50-60 de ani. S-au dus vremurile când, în cancelarie, la Liceul Gh. Lazăr din Sibiu, erau numai bărbaţi (după tabloul de absolvire al tatălui meu).