Limbile de lemn au prins a se mișca, scârțâind, după ”momentul istoric” prin care Ucraina și Republica Moldova au fost acceptate să înceapă procesul de aderare la Uniunea Europeană. S-a zâmbit protocolar, s-a făcut risipă de discursuri ipocrite, oficialii proțăpiți înaintea microfonului explicând-ne ce progrese au făcut cele două state și cum se grăbesc să sece dintr-o sorbire tot râul condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească. Nu știm în ce stadiu mai e traficul cu țigări netimbrate, băuturi contrafăcute și alte alea, cert este că atât Ucraina cât și Republica Moldova mai au foarte multe chestiuni de pus în ordine, poate mai multe decât alte țări europene, despre a căror aderare la UE nu s-a vorbit cu atâta însuflețire. Cine a fost în Serbia, Albania, Bosnia, Muntenegru sau Macedonia a putut constata progrese reale ale respectivelor țări, o realitate pentru care oficialii europeni de la Bruxelles n-au scos goarnele să sufle cântec de adunare. Toate mișcările de acest fel s-au făcut mereu din rațiuni politice, iar acum cele două state din Est sunt încurajate cu oferta aderării în contextul mișcărilor mari prin care se dorește tranșarea puterii, a zonelor de influență. Reprezentanții Ucrainei și Republicii Moldova spun că sunt pregătiți să intre în UE. Oricare dintre noi ar fi pregătit să se mute într-o vilă de lux cu piscină, cu cinci mașini în garaj și tot atâția șoferi. Și cei ce au lansat invitația știu că acceptarea e una care va da bătăi de cap, dar interesele politice nu țin cont de efectele pe termen lung pe care le vor simți pe pielea lor, din plin, europenii de rând. O Uniune Europeană cu granițele răsăritene în buza Rusiei nu va fi mai solidă decât construcția de acum, pentru că nu vine la pachet doar cu extinderea teritorială, ci și cu toate problemele din desaga noilor achiziții. Putem înțelege rațiunile politice, jocurile de strategie, dar e de neînțeles spectacolul jenant al încântării teatrale pe care îl prestează europenii -în aparență- scrobiți. Uniunea Europeană își va continua șubrezirea pentru că persistă în politici autodistructive, nesustenabile, în compromisuri decontate de cetățenii care nu nicio vină că niște lideri cinici nu gândesc pe termen lung. Această construcție continentală începe să semene cu o firmă care se îndreaptă spre faliment, o firmă adusă în pragul sărăciei de niște minți nerânduite.