Iată-ne trecuți încă o dată pe puntea marilor încercări culinare, prilejuite de o sărbătoare ce nu are, în esență, nimic de-a face cu îngurgitatul dezlănțuit. Magazinele s-au redeschis (deci pot fi împovărate alte coșuri), nu ne-a lovit vreo foamete, care să legitimeze aprovizionările disperate din Săptămâna Mare. Românul a petrecut după posibilități, chef și puteri, ospătându-se mai mult sau mai puțin, liniștindu-se pentru o zi ori profitând de amorțeala de sărbătoare pentru a mai lenevi nițel. Cine nu a pierdut timpul zgâindu-se la televizor, a fost izbăvit de aceleași materiale prăfuite care gravitează, de fiecare dată, în jurul mesei încărcate cu tot felul de preparate specifice Sărbătorilor Pascale.

Anul acesta, pentru că s-a nimerit ca Paștile să pice în preajma alegerilor, am avut parte de un supliment de penibil. Unii dintre candidați n-au stat prea mult pe gânduri și l-au transformat pe Dumnezeu în agent electoral, etalându-și în toată splendoarea ridicolului credința de conjunctură. S-au căznit să aducă un licăr de umanitate, în bezna de inumanitate la adăpostul căreia prestează politic. Ne-au povestit, cu teatrală nostalgie, cum vopseau ouă în copilărie, cum mergeau la biserică pentru ca noi să înțelegem că și ei sunt oameni, că natura i-a prevăzut cu ABS sufletesc în dotările standard, ce mai, că sunt numai buni de pus la rană, inclusiv la rănile Mântuitorului.

Unii, mai spurcați la gură, s-au grăbit să-i numească farisei, dar dacă tot am redus în această perioadă turațiile încrâncenării, ne vom mărgini la a spune că sunt doar niște impostori demascați, demni de compasiune.

I-am urmărit pe unii dintre candidații care s-au dat în vorbă cu poporul și divinitatea, de Paști, și ne-au izbit în creștetul bunului simț prestațiile lor forțate, strădaniile stridente, prin care încercau să-și etaleze vremelnica evlavie.

Am înțeles, e campanie electorală, e inflație de ridicol, dar unele dintre mărturiile regizate într-un stil mai mult decât amatorist au fost pur și simplu jignitoare pentru privitori, oameni cărora unii dintre politicieni le-au insultat inteligența.

Nu, nene, nu trebuie să te aleagă nimeni pentru că vopsești ouăle cu frunze de ceapă și cu ciorapul bunicii ori pentru că băleai în copilărie la cozonacul aburind. De ce ai vrea să pari uman la ceas de sărbătoare? Pentru că, de fapt, vrei să pari ceea ce nu ești și, mai grav, ceea ce nici măcar nu îți dorești să fii.