Articol
Mă întreb cum de a supraviețuit omenirea pe vremea când nu existau coduri de toate culorile pentru vânt, ploi, inundații, caniculă sau accidente. Bate vântul nițel mai nervos? Mintenaș ne lovesc meteorologii cu un cod galben, roșu sau portocaliu. Îmi aduc aminte de furtunile din copilărie prin care treceam fără a fi îngroziți în prealabil de culoarea vreunui cod ce anunța o iminentă nenorocire. Miercuri seara, două autocare care transportau 90 de elevi s-au tamponat pe Hula Bradului. Imediat burtierele televiziunilor de știri au titrat cu litere de-o șchioapă că în Sibiu a fost activat codul roșu de intervenție în urma unui accident. Când citești la un loc despre cod roșu, accident, 90 de copii și două autocare, inevitabil te gândești la un dezastru. Din fericire, nimeni nu a fost foarte grav rănit, dar spaima propagată printre telespectatori a căpătat dimensiuni catastrofale. Da, intervențiile precum cele de miercuri seara sunt încadrate în ceea ce se cheamă, generic, cod roșu, numai că această sintagmă te duce cu gândul la o nenorocire. Modul de operare ar fi putut primi, în funcție de gravitatea situației, denumiri precum Planul A, B sau C, ceea ce la nivelul publicului sensibil la subiecte cu potențial de înspăimântare nu ar fi fost perceput dramatic. Vorbim despre părinți care trec prin momente de groază la auzul formulei ”cod roșu”, despre un public a cărui stare de spirit e afectată de posibilitatea unei nenorociri. Toate aceste denumiri colorate, ambigue pentru publicul larg, dar dătătoare de frisoane, modelează o realitate catastrofală. Același lucru se întâmplă și când e emis un cod portocaliu de ploi și constați, ulterior, că a fost vorba doar despre un banal episod cu precipitații. Vestea instituirii codului îți poate schimba planurile, te poate trimite în țarcul unor spaime ce te scot din firescul cotidian. La ce îl ajută pe telespectator să afle că, în cazul unui accident, s-a instituit codul roșu de intervenție? Un incident rutier între două mașini soldat cu trei sau patru morți nu generează un cod roșu, dar e mult mai grav decât întâmplarea de miercuri seara. Pentru ce au fost născocite aceste tâmpenii cu nume de cod roșu sau portocaliu, mai bine zis, de ce trebuie fluturate în public? Pentru salvatori pot fi niște repere în planul de intervenție, însă pentru publicul care nu poate interveni în vreun fel ele sunt doar niște sperietori. Cu cât se diversifică tehnologia, echipamentele de intervenție, cu atât crește și comportamentul stupid al celor ce stabilesc formulele de comunicare publică. Între codurile toxice care bagă în sperieți telespectatorii și un file de cod alterat ce provoacă indigestie nu e mare diferență. Poate că, totuși, ultimul nu are un efect nociv atât de răspândit ca primul.