Unul dintre cuvintele cu impact teribil asupra românului este ”gratis”. Folosit în spoturi publicitare, în campanii de promovare, termenul a modelat de-a lungul timpului comportamente comerciale, spre mulțumirea celor ce l-au introdus în strategia lor de comunicare. În realitate nimic nu e gratis, ceea ce credem că dobândim fără a da ceva în schimb regăsindu-se mereu, undeva, pe nota de plată, sub diferite forme. În prezent se poartă plafonarea, un concept care pe mulți îi duce cu gândul la facilități cu parfum de pleașcă, pomană sau gratuitate. De fapt, plafonarea nu e altceva decât stoparea artificială a creșterii prețului anumitor bunuri și servicii livrate populației, însă, cineva, în speță statul, plătește într-un fel sau altul diferența dintre prețul plafonat și cel practicat în realitate. Ce înseamnă asta? Că se pun bani de undeva în altă parte sau că nu se încasează la bugetul de stat. Logic, aceste lipsuri se vor răsfrânge asupra economiei și vor bubui la un moment dat aidoma unei conducte mereu cârpite. S-a vorbit despre reducerea accizei la carburanți, ceea ce ar putea duce la o scădere a prețului cu 1-1,2 lei/ litru. În condițiile în care se estimează că un litru de motorină sau benzină ar putea depăși 8 lei, reducerea generează un preț de aproximativ 7 lei/litru de carburant; ceea ce e mult în comparație cu prețul de 4,5 lei/litru, practicat la începutul pandemiei. E drept, între timp și prețul petrolului a crescut foarte mult. Reducerea accizei însă înseamnă mai puțini bani încasați la bugetul național, adică o gaură care va produce efecte în alte sectoare. S-a vorbit și despre posibila plafonare a prețului polițelor RCA după ce acestea s-au dublat sau chiar triplat în urma prăbușirii unei companii de pe piață. Analizând prețul maxim ce ar putea fi practicat, constatăm că el este mai mic cu 10-15% față de cel din prezent, ceea ce  nu e mare lucru, având în vedere că scumpirea a fost de 100% sau mai mult. Da, plafonările, scăderile TVA sau reducerea altor taxe sunt o soluție de avarie pe termen scurt, însă, ele produc în timp efecte pe care tot vremelnicii beneficiari le vor resimți. Ceea ce se întâmplă azi în România s-a întâmplat deja în mai toată lumea, nu suntem noi singurii năpăstuiți. Diferența dintre noi și cei din statele mai bine organizate este că cetățenii din acele țări sunt mai protejați de mecanisme funcționale. Suntem într-o criză ce lovește întreaga lume, în plin război economic și, cum se întâmplă de fiecare dată, unii câștigă de pe urma altora, mereu aceiași, adică populațiile stoarse ciclic.