Poate că unora, întrebările adresate candidaților, legate de prețul pâinii, al cărnii sau al laptelui li se par mostre de populism. Am auzit de multe ori spunându-se că premierul, președintele, un ministru ori un parlamentar nu trebuie să știe cât costă cu exactitate o franzelă, un kilogram de cotlet de porc, de telemea sau cât plătim pentru un ou ori un litru de lapte. Cred că un tip boem își poate permite să nu știe cât costă ceea ce are în farfurie, să nu fie interesat de facturi și obligații fiscale, e treaba celor din jurul său să se ocupe de aceste lucruri. Când vorbim -însă- despre oameni cu o funcție publică, oameni ce influențează direct sau indirect viața maselor, ei trebuie să fie ancorați în realitate. 

Firește, președintele, premierul ori un ministru nu trebuie să meargă în piață, la băcănia din colț ori la supermarket, dar nu ar strica să știe cât plătește românul pentru un kilogram de carne de porc (din fericire, nu 150 de lei, așa cum credea un candidat la Președinție). În general, atunci când ocupi o demnitate publică, e bine să știi ce își poate cumpăra supusul tău care câștigă salariul minim sau mediu. Așa cum e bine ca un angajator să fie conectat la prețurile pieței, pentru a putea evalua nivelul de trai al angajatului său și implicit gradul de mulțumire al acestuia, nu e rău ca președintele, premierul, miniștrii și parlamentarii să aibă habar de situația economică, să știe cât și ce își poate cumpăra cetățeanul cu venit mediu. 

Nu, nu promovăm populisme care îi cheamă pe decidenți la taraba din piață și îi pun să care sacoșe până la mașină, dar coborâtul între muritorii de rând te ajută să înțelegi mai bine adevăratele probleme și obstacole din calea traiului decent, lucruri neconsemnate în statistici și rapoarte stufoase, inexacte. Omul de rând nu mănâncă la cantina Parlamentului ori pe la vile de protocol, așa că se izbește în fiecare zi de prețul cărnii, lactatelor, legumelor, pâinii, fructelor etc. De aceea el știe că (din fericire) un kilogram de carne de porc nu costă 150 de lei și că această sumă o vei plăti dacă poftești la Black Angus. Între cotletul de porc și mușchiul de vită amintit mai sus e o oarecare diferență pe care s-ar putea ca unii dintre demnitari să nu o sesizeze. Ei, de aici, de la această sincopă, începe lungul șir al problemelor. Și tot de aici începe granița dintre lumea lor și lumea noastră.