La temperaturi caniculare, e mai greu să te înfierbânți dacă vorbești de prețurile crescute de 9-10 ori la energie. Și totuși, parcă te trec niște transpirații reci, gândindu-te că la iarnă ți-ai putea da tot salariul pe factura la gaz. Au dezbătut în fir și-n păr politicienii și analiștii de toate felurile, neamul tatoaicelor și budencelor ce urmează să îndurăm o dată cu răcirea vremii. Marcel Ciolacu ne-a asigurat că se caută soluții și părea supărat mai degrabă pe bârfele despre care auzise că s-ar fi făptuit la Sinaia, la o întâlnire a liberalilor care – ce să vezi ? – l-ar fi vorbit de rău. Într-adevăr, asta e o problemă arzătoare, ca flacăra palidă a sobei. Și premierul Ciucă ne-a asigurat, în stilu-i inconfundabil de a vorbi despre nimic, că se discută, se analizează. Între timp, românii și nu numai ei se uită cu tot mai mare atenție în dulap, reevaluând hainele groase. Era cât pe ce să spunem ceva și despre ministrul Energiei, dar ce mai poți spune după atâta amar de vreme în care omul și-a demonstrat priceperea și bunele intenții. Concludent ar fi să tragi apa, în loc să mai faci risipă de cuvinte. Amenințarea prețurilor la energie nu îngheață doar sângele românilor, ci bagă spaima în toată Europa. Iar asta pentru că niște „băieți deștepți” fac legea pe liberalizata piață a energiei. Cei ce produc energia nu stabilesc prețul, acesta fiind impus de niște bișnițari ordinari care cumpără ieftin și vând apoi foarte scump. Că unii bișnițăresc, destabilizând populația unui continent e treaba lor; problema e că în ipocrizia și ticăloșia celor ce au promovat și susținut liberalizarea acestei piețe nu se amestecă vreo intenție de a pune piciorul în prag. Creșterea prețurilor e, evident, una artificială și, fără a da apă la moara teoriilor conspiraționiste, trebuie să recunoaștem că suntem martorii sacrificați ai unor experimente sociale. Mă întreb totuși unde sunt leoparzii civismului, care erau gata să își dea viața pentru oprirea Ordonanței 13? Situația de acum e mult mai gravă decât o nenorocită de ordonanță, dar nimeni dintre cei în care clocotea spiritul justițiar nu pare a fi deranjat de posibilitatea apariției unor facturi de cinci, șase, șapte ori mai mari la gaz sau energie electrică. Politicienii vor folosi această situație disperată în scop propagandist, românii vor îndura mizeria cu damf de japcă și vor plăti facturile ce le vor ruina bugetul, toate astea petrecându-se pe fundalul ancestralelor văicăreli, puse în scenă cu mâinile în sân. În fond, dacă niște jăpcari numiți peiorativ „băieți deștepți” se îmbogățesc de pe urma celor ce le privesc pasivi înavuțirea, prea multe nu ar mai fi de spus. Eventual, doar că orice spectator care acceptă să i se bage mâna în buzunar, își merită soarta. Cât despre relația dintre instituțiile statului și bișnițari, nu se face să spui ceva rău, căci e vorba despre colegialitate și o colaborare strânsă.