Cunoașteți specia aceea de ipocriți fandosiți care se jură că nu ascultă manele, dar pe la petreceri îi surprinzi redând cu exactitate textele lălăielilor?

Același gen de falsitate îi regăsim și printre înverșunații oripilați de alianțele politice pre și post electorale. Îi auzi vorbind cu mare prețiozitate despre incompatibilitatea stângii cu dreapta, de parcă în politica românească ar fi existat doctrine bine conturate și principii solide.

De 34 de ani încoace, am fost martorii tuturor combinațiilor posibile, unele dintre ele teoretic indezirabile, practic posibile, din motive de interes conjunctural. Da, pentru un admirator al principiilor liberale (teoretice), asocierea cu social-democrații poate fi dezamăgitoare, dar să nu uităm de migrațiile politice, de înțelegerile dosnice și cumetriile dubioase din ultimele trei decenii. Și inversul situației e valabil. Date fiind alianțele post-electorale capabile să furnizeze mult mai multe dezamăgiri decât cele pre-electorale, nu înțeleg de unde atâta supărare pe verticalii chibiți ai patriei. E de preferat ca PSD și PNL să se scuipe înaintea alegerilor și imediat după să-și dea mâna? Nicidecum. Cel puțin, alegătorii ambelor partide știu de la bun început care va fi atitudinea de după aflarea rezultatelor.

La fel se întâmplă și în cazul alianței FD-USR-PMP. Votanții știu de la bun început cine cu cine se încuscrește. Putem vorbi despre nepotriviri, despre fuziuni imorale, despre orice, doar că nicio discuție din spațiul public nu va împiedica partidele să facă alianțe capabile să le conducă spre sufrageriile puterii. Din două rele, alianța pre-electorală e răul cel mai mic, întrucât îți dezvăluie niște intenții. Că aceste tovărășii de sezon se pot rupe ulterior dacă interesele o cer, e un lucru la care ne putem aștepta și pe care nu avem cum să-l împiedicăm.

În politica românească (și nu numai, se întâmplă și pe la case mai văruite) nu există reguli, moralitate, principii, unde se scuipă azi se linge mâine și înjurătura se transformă peste noapte în dezmierdare. Ei bine, în aceste condiții, de ce ne-am arăta vexați de alianțele politice făcute înaintea alegerilor? Venim cumva din câmpiile politicii verticale și ne-am trezit invadați, peste noapte, de puhoiul apucăturilor de talcioc? Nu, în talcioc politic trăim de peste 30 de ani, așa că ar trebui să nu ne mai prefacem mirați de combinațiile șmecherilor locului. Niciun politician român nu e de dreapta sau de stânga din convingere, cei mai mulți fiind dispuși să schimbe macazul doctrinei când se îngroașă gluma ori se lărgește orizontul unor avantaje.