Stelian Roșca este numele unui sportiv român, de fapt al unui fost sportiv, care trebuie luat de exemplu. A început să practice înotul la Clubul Sportiv Școlar din localitatea de pe malurile Cibinului, localitate care nu i-a oferit șansa de a rămâne acasă și de a o reprezenta cu mândrie și în competițiile de seniori. Performanțele obținute în primii ani l-au obligat să facă pasul spre un club de tradiție, un club cu susținere, apt să-i ofere condițiile pentru marea performanșă, iar cel ales a fost Dinamo București.

– Primii pași, impropriu spus, pentru că vorbim despre înot?

– Normal, acasă, la Sibiu! La Clubul Sportiv Școlar, avându-i antrenori pe soții Miclăuș, doamna Anca și domnul Ioan. Sub îndrumarea acestora am obținut mai multe titluri la copii și juniori.

– După terminarea junioratului ce a urmat?

– Am plecat la Dinamo în 1992, pentru că Sibiul nu-mi oferea oportunitatea de a rămâne acasă. Am continuat să obțin titluri pentru clubul din Capitală, am ajuns în lotul național, am participat la Campionate Balcanice și numeroase concursuri internaționale. La Dinamo erau alte oportunități, mai ales la nivelul seniorilor.

20 de ani în Peninsulă

– După o vreme n-am mai aflat nimic despre tine…

– În 2000 am plecat în Italia. O vreme am concurat la Master, o categorie prea puțin cunoscută în România, la care partcicipă foștii sportivi. La un moment dat am fost locul 7 în Europa și 15 în lume. Probele mele preferate erau 200 metri mix, 100 și 200 metri fluture și 100 și 200 metri liber.

– Unde mai precis, în Italia?

– Pentru început am fost la Roma, apoi la Reggio nell'Emilia, la vreo 350 de kilometri distanță, iar în ultima vreme, la Parma. M-am apucat de antrenorat, un pas firesc, după experiența acumulată în atâția ani de competiții.

– Ai început cu copiii și juniorii, sau…

– Am lucrat atât cu copii și juniorii, cât și la nivelul seniorilor, iar într-o vreme m-am ocupat și de grupul de Master. Rezultatele au apărut pe parcurs, inclusiv un titlu de campion național almItaliei, prin Aurora Rossi. Mi-au trecut prin mână, cum se spune, peste 500 de sportivi în cei peste 20 de ani petrecuți în Italia, iar rezultatele s-au văzut.

– Ce te-a determinat să te întorci acasă, dacă lucrurile mergeau atât de bine în Italia?

– Nu a fost o decizie ușoară de luat. M-am gândit să fiu mai aproape de familie, mai ales că l-am pierdut pe tata. În plus, mă simțeam dator să îi întorc Sibiului, orașului natal, serviciile – nu știu dacă e termenul potrivit, cuvântul potrivit – sau, să zicem, oportunitatea, șansa de a mă iniția, de a mă introduce în abecedarul acestui sport atât de nobil și de frumos.

A înființat All 4 Sport

– Cum de nu ai optat pentru fostul tău club, CSȘ Sibiu?

– Am preferat să o iau de la zero cu un club privat, All 4 Sport. Nu am vrut să depind de finanțările de la stat, mai ales că ele sunt cum sunt. Am avut alături de mine, încă de la început, câțiva parteneri de încredere, cărora aș vrea să le mulțumesc și pe această cale, dacă este posibil, și anume GLS, Con-A, Art Leader Floor și Pelletterie Fiorentine SRL. Nu în ultimul rând părinților,  pentru că este infinit mai dificil să te antrenezi pe unde poți, mai puțin acasă.

– Mai vechea problemă…

– Da, am auzit destre asta. Nu știu ce se întâmplă cu Bazinul ”Olimpia”, dar nu cred că lucrurile merg înspre bine, pentru acest sport cu tradiție în Sibiu.

În ceea ce ne privește, ne pregătim la Baia Populară, unde facem selecția viitorilor performeri, dar mai ales la Cisnădie, la Aria. Însă, o dată pe lună, mergem la Alba Iulia.

– De ce?

– Pentru că, la Cisnădie, deși bazinul este OK, are 25 de metri lungime, nu are blocstarturi, așa că sunte nevoiți să mergem la cel mai aproape bazin care ne opferă această oportunitate, pentru că este absolut necesară, la Alba Iulia, care e cea mai aproape și mai la îndemână pentru noi.

– Câte antrenamente pe săptămână faceți?

– Sunt patru antrenamente pe săptămână, la care se adaugă unul fizic, este absolut necesar.

– Cu câți sportivi lucrați în momentul de față la All 4 Sport?

– Noi avem pentru moment copii cu vârsta cuprinsă între 8 și 14 ani. Prefer să îmi fac, cum s-ar spune, propria mea pepinieră. Cei de la 11 ani în sus compun, sau alcătuiesc, grupa de performanță, ceilalți, sub 11 ani, sunt în pregătire pentru a crește și a ajunge, la un moment dat, la nivelul celor de peste 11 ani.

Primele medalii

– Încă n-ați ieșit la competiții?

– Ba da, cum să nu! Zilele trecute am fost la un turneu, la Baia Mare, Cupa ”Fly Kick”, un turneu cu peste 400 de participanți, turneu internațional, cu participare din Ucraina și Ungaria, pe lângă România. 

Am avut o sportivă pe primul loc, pe Sofia Țichindelean, la 400 metri liber, iar Maria Bulboacă Negrean la 50 metri spate, Cristian Palamariuc, tot la 50 metri spate și Roberto Nan la 400 metri liber s-au clasat pe locul al treilea.

Au mai fost cu noi, cu clasări pe locurile 4-5, Eduard Țichindelean, Sofia Peter și Bianca Jalbă.

– Ce urmează pentru voi?

– Urmează Campionatele Naționale de cadeți, sportivi în vârstă de 12 ani, unde vom merge cu Bianca Jalbă și Sofia Peter, pe 7 și 8 iulie, la Târgoviște.

– În încheiere, ce i-ai sfătui pe copiii care încă nu practică vreun sport, dar care și-ar dori să o facă?

– Cu tot dragul i-aș sfătui să se apuce de un sport, oricare ar fi el, mai ales la vârste mai mici, când încep să se dezvolte. Iar dacă m-ar întreba pe mine, vă dați seama că i-aș sfătui să practiceînotul, pentru că este un sport curat, care te dezvoltă armonios și care în orice situație se dovedește a fi de un real ajutor.