Cred că foarte mulți dintre dumneavoastră au constatat, cu prilejul intrării într-un magazin, că prețurile la alimente au crescut precum voinicul din poveste. Și nu doar la alimente, ci la orice, de la băuturi, până la produse de igienă. Cei cu memoria mai bună știu că unele sortimente de brânză, mezeluri, lapte și-au dublat prețul față de acum doi-trei ani, dar sunt convins că veniturile lor nu s-au înmulțit cu doi. 

Ei bine, în acest context, ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a slobozit pe cavitatea bucală niște enunțuri care te fac să te întrebi dacă a trecut cu bine peste zilele caniculare. Omul le spunea unor jurnaliști că multe produse alimentare s-au ieftinit simțitor și că intenționează să plafoneze adaosul comercial pentru bucatele consumate cu precădere în preajma Crăciunului. Povestea asta cu plafonarea adaosurilor comerciale face parte din suita cârpelilor operate de mâncătorii de sub unghii, pe care ghinionul i-a proțăpit în funcții de decizie. Limitarea prețului pentru câteva produse e o frecție la piciorul de lemn, o măsură amăgitoare, care nu-i mai poate prosti nici pe naivi. Am spus-o și cu alte ocazii, omul nu mănâncă doar telemea, mălai și lapte, câteva dintre produsele pentru care guvernanții au impus plafonarea prețului (mă rog, doar pentru anumite tipuri și gramaje). 

Strigător la cer este că noi toți constatăm că orice sesiune de cumpărături înseamnă bani mai mulți și sacoșe mai sărace, iar conul Barbu o dă înainte cu ieftinirile. Nu se găsește nimeni să îl ducă în primul supermarket și să-l bage cu capul între rafturi, pentru a-l readuce cu picioarele pe pământ?

Aceste abureli fac parte din politica de prosteală a guvernanților, care ne insultă inteligența, încercând să ne convingă că doar ni se pare că o ducem mai rău, că ne-a scăzut puterea de cumpărare. 

Câteva plafonări trâmbițate compulsiv nu au cum să fie resimțite la scară mare, în nivelul de trai al românului. Ele sunt doar niște teme false, prin care neputincioșii ce gestionează treburile țării încearcă să manipuleze electoratul, scoțându-i ochii cu câteva iluzorii ieftiniri și taxându-l usturător la multe alte bunuri și servicii. 

Din păcate, Florin Barbu nu e un caz singular, existând și alții bidivii guvernamentali care încearcă marea deziluziei populare cu degetul mijloc arătat, cu dispreț, celor mulți. Chiar dacă și aceștia posedă respectivul deget, n-au învățat încă să îl folosească pentru transmiterea unor mesaje la vreme de alegeri.