Munți de mirare s-au înălțat, în ultimele trei săptămâni, de când politicienii și analiștii neamului se dau foarte mirați, prin studiouri, pentru că s-a dorit schimbarea unei legi în beneficiul unei singure persoane. Nu fondul problemei e deranjant, ci prestația celor ce vorbesc de parcă s-au trezit în țara în care totul a funcționat ireproșabil, iar acum ne înecarăm într-o surprindere fără precedent.

De mai bine de 30 de ani, toate partidele care s-au perindat la putere au dat legi cu dedicație pentru una sau mai multe persoane. Să nu uităm de ordonanțele care trăiau mai puțin decât un țânțar mascul, de mișcările dubioase din pandemie, de toate porcăriile legislative peste care oportuniști de toate culorile politice suflau cu viață doar pentru a-și rezolva niște afaceri ori a-și netezi drumul spre ținta socială. Nu de puține ori, auzindu-i pe oripilații politicieni (repet, de la toate partidele) am avut sentimentul că viețuim în țara curvelor virgine (pudibonzii, mâinile la ochi, degetele în urechi!).

Bineînțeles că e inadmisibil să vrei să schimbi o lege doar pentru a face cuiva pe plac, dar de neconceput e și să te dai mirat nevoie mare la auzul unei asemenea intenții, când ai în istoria recentă exemple duium de acest fel. Grabnic ridicători și azvârlitori de piatră, locotenenții partidelor uită să privească și îndărăt, uită că, la un moment dat, au făcut ceea ce azi dezavuează cu înverșunare. Departe de noi gândul de a cauționa demersul de la care am pornit discuția, remarcăm doar dubla măsură a celor ce își adaptează discursul în funcție de interes. Să ne aducem aminte doar de sintagma „penali” rostogolită în spațiul public în funcție de interesul politic, reevaluată ulterior de cei împotriva cărora se întorsese prea-utilizatul termen.

În totală opoziție cu decența, mulți oameni din politica românească se poziționează, conjunctural, în contradicție cu ceea ce susțineau odinioară, călcând în picioare memoria colectivă. Inconsecvența pare să fie un atribut al politicianului de carieră, personaj cu stomacul tare, capabil să se autodevoreze, iar apoi să regurgiteze conținutul.

Clasa politică nu are cum să fie sănătoasă și cu atât mai puțin să însănătoșească societatea, atâta vreme cât mulți dintre cei ce o compun se dedau la compromisuri, la trocuri de joasă speță și reglări de conturi specifice clanurilor interlope. Iar cine se amăgește cu gândul că generațiile noi ale politicii plesnesc de principialitate, amarnic se înșală. Năravurile proaste sunt cea mai cumplită și feroce moștenire ce se transmite în politică, din generație în generație.