N-am fost niciodată adeptul festivismelor, nu cred că oamenii trebuie prețuiți mai dihai doar într-o anume zi, dar cred că acum, 8 Martie e un moment de care avem nevoie mai mult decât oricând. Nu contează că e sărbătoare cu iz socialist, că unii o consideră desuetă, pentru că acum, când progresiștii bolnăviori i-au pus gând rău naturii și vor să dilueze înțelesul unor termeni precum bărbat și femeie, orice prilej de conștientizare a ceea ce însemană urmașele Evei e unul terapeutic pentru conștiința omenirii. Poate că ne-am amuzat cu un soi de superioritate tâmpă de cântecul acela aproape uitat de la serbările școlare, când, cu vocea tremurândă, copiii cântau ”E ziua ta, mămico, în dar ți-am adus inima…”. Le place unora sau nu, mamele sunt cele care duc mai departe existența planetei. Singurele. A veni acum cu tentative de inversare a lucrurilor firești înseamnă a porni un război cu natura. Unora le pică greu la stomac termeni precum ”mamă” și ”tată”, preferând surogate precum ”părinte 1” și ”părinte 2”. Cum ar fi fost ca în Ucraina să fi luat calea pribegiei tații în brațe cu pruncii, iar mamele să fi rămas acasă, să îi țină piept dușmanului, în contextul diluării rolului clasic. Mama natură a construit genial totul pe acest pământ, a rânduit la milimetru ecosisteme, iar acum s-au găsit unii să-i pună la îndoială priceperea. Nu întâmplător femeile dau naștere copiilor, au o construcție fizică fragilă în comparație cu cea a bărbaților, o sensibilitate mai mare și mai multe resurse pentru a instala armonia în jur. Natura știe cel mai bine mecanismele legii compensației, orice încercare a nărozilor de a schimba polii omenirii fiind doar simptomatologia unor boli pe care ne vom abține să le numim. Momentele de cumpănă ne arată simplu dar convingător ce înseamnă femeia și mai ales de ce darurile ei trebuie să producă în continuare bucurii de neînlocuit. Femeia e cea care dă naștere copiilor, poate opri furtuni temperamentale, poate echilibra comportamente, făpura ei bucură priviri, iar glasul său mângâie timpane. Pentru toate acestea o prețuim și nu concepem lumea fără ea. Dacă i-ar fi stat bine cu barbă și mustață, natura (despre care spuneam că e genială) ar fi înzestrat-o cu astfel de pilozități. Dincolo de enunțuri siropoase, șablonarde, de dulcegării și cadouri sclipitoare, de unele accente desuete ale acestei sărbători, 8 Martie e un prilej de trezire pentru mulți, de redescoperire a firescului, a ființelor leac aducătoare de liniște, de bucurie și, cel mai important, de viață. Să ne trăiți doamnelor și domnișoarelor, să bucurați mereu această lume, oricât ar încerca unii să o răstoarne cu dosul în sus.