S-a întâmplat, zilele trecute, să trec, în jurul orei 16,00, pe strada Octavian Goga. Mai bine zis, să vreau să trec, pentru că drumul se transformase într-o coloană statică de mașini purtătoare de șoferi -pe bună dreptate- nervoși. Aceeași situație e întâlnită zilnic, la orele de vârf, pe Calea Cisnădiei și pe alte artere pe care s-a menținut, cu o încăpățânare inexplicabilă, sensul unic. Am întrebat de nenumărate ori de ce Calea Dumbrăvii, ditamai strada lată, de puteai face patru benzi pe ea, a rămas cu un singur sens de circulație, aglomerând peste măsură străzi precum Octavian Goga sau Calea Cisnădiei, și ele cu sens unic. Nu am văzut, nu am prins din zbor vreo explicație rațională pentru păstrarea unui singur sens pe cea mai ”smart” arteră a burgului. Nu că ne-ar fi încălzit cu ceva explicațiile, nu că s-ar fi fluidizat traficul după o salbă de vorbe, dar, era mai mult decât nimicul tăcerii. Oricine trece pe Calea Dumbrăvii poate constata risipa de spațiu, proasta gestionare a uneia dintre puținele străzi cu o lățime generoasă din oraș. La mică distanță de pista de biciclete de pe Calea Dumbrăvii există o cale de rulare similară (cea roșie din Sub Arini, care merge până în Dumbravă) deci, acel spațiu putea fi gândit în spiritul eficientizării. Mă rog, argumentul clar al inutilității pistelor paralele, aflate la o distanță mică una față de alta, piste ce duc în același loc, nu stă în picioare, din moment ce se mai construiește una (a treia), pe Theodor Aman. Pentru cine nu știe, această alee e paralelă și la o aruncătură de băț de pista roșie din Sub Arini care, la rândul ei, e foarte aproape de pista de pe Calea Dumbrăvii. Salvatorii planetei, sărăcuți la minte, îmi vor sări în cap, acuzându-mă că mă împotrivesc amenajării pistelor pentru biciclete. Greșit: e normal să existe astfel de căi, doar că ele nu trebuie presărate una lângă alta, ci gândite într-o rețea eficientă, capabilă să asigure conexiunea între toate zonele orașului. Cui folosesc trei piste aflate una lângă alta care duc în același loc? Nimănui, poate doar unor sterile rapoarte de activitate. Revenind la Calea Dumbrăvii și la cele două străzi paralele devenite, în timp, coșmarul șoferilor, încăpățânarea și paradoxul păstrării sensului unic generează frustrări în rândul conducătorilor auto, nemulțumiri ce cresc de la o zi la alta. Și dacă nu ar fi existat o mulțime de voci care să fi militat pentru revenirea la circulația în dublu sens, s-ar fi putut spune că nu au existat semnale, dar au țipat unii, preventiv, de-au rămas fără voce.