Revoluţionarii cei răi versus Miliţia şi Securitatea cea bună

Am văzut în memorialistica aceasta 89-istă mai ales din zona Interne-lor (ca să nu zic Miliţie – Securitate) un fel de mirare revoltată cu privire la comportamentul violent al manifestanţilor faţă de aceste structuri şi membrii lor. Adică cum, ei, stâlpii ordinii socialiste, apărătorii patriei tot socialiste de duşmanii cei de dinăuntru şi de dinafară, să fie aşa de nedrept deficitari la imagine pozitivă? După atâtea cărţi, filme, apariţii în reviste la care te puteai abona doar dacă mai făceai un abonament la "Scînteia"? Da, pe tot aceleaşi surse se vehiculează şi că, de exemplu, Miliţia era foarte iubită de către oamenii muncii cei cinstiţi şi devotaţi şi doar paraziţi şi infractorii prinşi sau ne-prinşi erau cu geana urâtă pe ei. Realitatea era puţin spre radical cam alta. Ambele instituţii erau detestate de către majoritatea românilor. La fel, erau şi temute. Securitatea apăra Partidul, orânduirea socialisă şi amuţea pe oricine îşi permitea să spună sau mai rău, să întreprindă ceva contra, asta dincolo de poveştile de succes cu spioni capitalişti prinşi. Miliţia era faimoasă mai ales prin comportamnetul ei brutal, chiar dacă unii miliţieni erau, totuşi, oameni OK. Plus, ambele erau urâte pentru că AVEAU. Aveau ce nu aveai tu. Aveau ce găseai tu în magazine, pentru că, nu-i aşa, în comerţul socialist era bine să te pui bine cu cine trebuie, la ei era "să trăiţi", la noi ajugea "N-avem". Ei erau Sistemul. La fel, chiar dacă sunt foarte emoţionale şi reale amintirile despre cum trăgea armata în sediul Miliţiei sau amintirile din priozonieratul de la sala de sport şi bazin, poate din compasiune pentru ce au păţit sau doar de dragul de a ascunde, anumite aspecte ale comportamentului Internelor în 1989 sunt uitate. Ca de exemplu, din nou, pomenim aici atacul cu câini asupra manifestanţilor din zona Blocul Plombă-Dumbrava. Sau bătăile şi arestările din zona Centrului.

Să nu se uite frumoasa seară de 21 decembrie 2989 când în jurul Miliţiei-Securităţii au fost împuşcaţi ceva oameni. Sau prin 22 când iar au fost împuşcaţi ceva oameni.

Dar să vedem ziua de 21 decembrie, Sibiu. Deci după ce, repet, manifestanţii au fost bătuţi, udaţi, hăituiţi, ce s-ar fi dorit? Să vină cu "haideţi fraţilor să ne înţelegem că oameni suntem"? Să nu mai poată protestatarii de dor şi drag după tovarăşii de la Me-A-I? Normal că erau chitiţi şi cu pata pusă. Da, poate unii erau şi mai alcoolizaţi decât norma admisă. Poate vă sună acum incredibil, dar atunci zic că era normal asta. Ce mai aveau de pierdut, repet, dacă revoluţia nu reuşea? Păi cel puţin libertatea lor şi a familiei şi cel mult viaţa şi libertatea familiei. La fel, se spune că Miliţia a fost atacată, spre seară, de elemente declasate, infractori în libertate, golani de cartier. Posibil să fi fost. Din câte sunt informat, chiar au fost. Dar nu prea reiese că morţii din zona Miliţiei şi Securităţii, de pe 21 şi 22 decembrie, să fi fost nişte persoane aflate la marginea societăţii.

Cel puţin la ce citim pe pagina Portalul Revoluţiei (portalulrevolutiei.ro): Sebeş Mihai. Şofer la IRES. împuşcat ÎN CAP (!) (sl. ns.) în curtea Miliţiei, pe 22 decembrie; Nemeş Ioan, lăcatuş la "Mecanica", împuşcat pe 22 decembrie din clădirea Miliţiei, mort în spital pe 25 decembrie; Nicolae Farcaş, împuşcat pe 22 decembrie în zona Miliţiei. Vasile Diaconu, primitor -distribuitor la Independenţa, împuşcat în noaptea de 21 decembrie, nu departe de Miliţie; Florian Damian, maistru-şef la "Progresul", împuşcat în DIMNINEAŢA (sl. ns) zilei de 22, ÎN SPATELE (sl. ns.) Miliţiei. Ioan Coma, şofer, împuşcat ÎN INIMĂ, pe 22, în curtea Miliţiei; Gheorghe Botei, electrician la Record, împuşcat pe 21 decembrie, în faţa Miliţiei.

Povestea lui Ioan Nemeş o avem în schimb şi de la Ioan Nemeş, fiul eroului martir. O redăm aici, chiar dacă am mai publicat-o mai demult: "Pe 22 decembrie, tatăl meu, Ioan Nemeş, a fost chemat de vecina care avea apartamentul pe partea dinspre Policlinica cu Plată, la Blocul 9, Scara B, Etajul IV. În acel moment vecina i-a spus tatălui meu "Veniţi, domnul Nemeş să vedeţi că ăştia au scos cearceaful". În acel moment, tata şi cu mama au trecut în apartamentul vecinei şi, împreună cu vecina şi cu cei doi copii, au ieşit pe balcon, uitându-se spre Securitate, partea dinspre Paşapoarte. Tatăl meu, văzând că unii încercau să fugă, să se ascundă prin casa scărilor la blocuri, printre blocuri, săreau gardul şi fugeau printre manifestanţi. Tatăl meu striga, de sus, către cei care alergau să-i prindă: "Uitaţi-l! Vedeţi că intră în Blocul 10, nu-l lăsaţi să vă scape!". La un moment dat, băiatul vecinei, atenţionează că, în geam la etajul II, deasupra la Paşapoarte, ultimul geam pe stânga, a apărut un individ cu arma şi a îndreptat-o spre ei. Atunci tata le-a spus "intraţi repede în apartament, în cameră, el s-a tras cu spatele sprijinit de balustrada balconului şi i-a lăsat pe toţi să intre în apartament. În momentul în care a făcut primul pas spre uşa de la balcon, atunci a fost împuşcat, din partea dreaptă, trecând glonţul prin ficat şi ieşind pe sub inimă, rănindu-l. Atunci, în momentul respectiv, a căzut în cameră, peste prag şi a spus: "Pe mine m-au împuşcat". În acel moment mama a început să ţipe, vecina şi copiii s-au speriat. Au încercat să-i oprească sângerarea, cineva a chemat nişte băieţi de jos, de la baza blocului, care au venit, între timp s-a anunţat să vină şi o Salvare şi între timp, până să vină Salvarea, l-a luat cineva cu o maşină "Dacia" şi l-a dus la Spitalul Judeţean. Acolo, nemaifiind locuri la Urgenţă, a fost dus la clădirea Maternităţii, unde a şi fost operat". Interesant nu? O fi apărut asta în filmul acela "Libertate" despre Revoluţia de la Sibiu? Nu cred, pe teaser am văzut doar miliţieni.

Teroriştii care nu au existat, dar au tras

Primele victime la Sibiu apar în Piaţa Mare, pe 21 decembrie. Prima, Ioan Mititelu. Unii spun că l-a împuşcat, normal, armata, când a tras foc de avertisment în aer. A, că armata poate trage foc de avertisment în aer iar nişte băieţi isteţi, ascunşi unde trebuie şi din poziţia care trebuie, ori prin podurile din Piaţa Mare, ori chiar printre manifestanţi, ori chiar printre militari, să nu tragă în aer ci în plin, este altceva, chiar dacă procedura era obişnuită până pe 22 decembrie (vezi Timişoara şi Cluj). Ideea e că atunci, Mititelu, prin comportamentul său, ieşea în evidenţă. Era unul dintre cei care te motivau să nu te laşi. Zic că de aceea a fost împuşcat. Ca la carte şi ca la regulament: anihilezi pe cei principali, gloata se debusolează se împrăştie îi putem vâna apoi ca pe potârnichi. O altă persoană care a scăpat "doar" rănită din Piaţa Mare declara că a fost împuşcată ÎN SPATE deşi cordonul de militari se afla ÎN FAŢĂ. Da, la fel, ca în Bucureşti, vecinul tău de protest poate să-ţi dea glonţul aşa, subtil, pe şestache, atunci când e gălăgia mai puternică. La fel, ca la Cluj, când armata trage ÎN AER, dar comandantul eşalonului e rănit în picior. La fel, ca la Timişoara, cînd cineva trage dintr-un ARO aflat în mers. Iar asta era înainte de fuga lui Ceauşescu. La fel, tot la Timişoara, răniţii uşor din spitale decedează subit şi se alătură morţilor care au ajuns să fie arşi la Bucureşti. Cine au fost făptaşii? Cu foarte rare excepţii, nimeni. Vi s-a părut. Nu există probe.

Dar să revenim la Sibiu. Cine tulbura ordinea şi liniştea publică trăgând din podurile caselor din Piaţa Mare? Cine erau băieţii aceia doi în combinezoane negre ("uniforma" clasică a diversioniştilor zişi terorişti se pare) care au apărut ori în Piaţa Mare pe 22, ori pe blocurile din spatele Miliţiei?

Un martor ocular de atunci spune că doi "diversioniști" (adică ceea ce spunem noi "terorişti", dar în exprimare mai realistă) în salopete negre se aflau în zona Bisericii Romano-catolice. La momentul în care din acoperişurile din Piaţa Mare a început să se tragă, armata s-a retras din piață spre "aliniamentele" str. Avram Iancu (zona restaurantului "La Turn" şi pe str. Octombrie Roşu, acum Samuel Brukenthal. Cei doi în negru acţionau acoperiţi de trăgătorii din poduri şi "erau în unghi mort pentru armată". Armat a acţionat cu blindatele, s-a tras în acoeprişuri, urmele s-au văzut clar în anii 90, la fel, se pare că au fost capturiaţi, în Piaţa Mare, mai mulţi "băieţi" dotaţi cu puști cu lunetă, ne-aflate în dotarea armatei. Una din altele caracteristici ale lor era că aveau pe ei mai multe rânduri de haine. Şi nu era frig. Dar era uşor să te pierzi printre oameni. Dai combieznonul negru jos şi ai o uniformă de gărzi patriotice. Apoi renunţi şi la aia şi ai nişte haine civile, hai domnule, am plecat după ţigări ce vrei?

Nicu Ceauşescu, prim secretar PCR judeţul Sibiu: "…vom trage, pentru că nu ne înving ei pe noi. Dar nu voi, miliţienii şi securiştii din Sibiu, pentru că sunteţi proşti şi nici nu ştiţi să trageţi. O să-mi aduc eu meseriaşi (sau varianta "specialiştii mei") de la Bucureşti” (sl. ns.). Se pare că "meseriaşii" lui Nicu au venit pe 20 decembrie, cu faimosul ROMBAC 1-11, despre care unii au explicat în 1990 că normal bre că era alt avion, că a înlocuit tradiţionalul Antonov AN-24" (un avion mult mai mic, ce opera cursa "normală" Bucureşti-Sibiu) pentru că erau multe pachete cu alimente de Crăciun de cărat (???). Intersent este că eu, sibian fiind şi cunoscând avioanele, ştiu că NICIODATĂ nu a fost înlocuit tradiţionalul "Aneu" pe care-l vedeam, din curte, pe panta de aterizare, mormâind din motoarele acelea turbopropulsoare, înclusiv de sărbători, când veneau pachetele alea multe "de dincolo". Numai că, pe 20 decembrie, din pachetele de Crăciun au făcut parte şi un anumit număr consistent de băieţi voinici. Mai târziu, generalul Nicolae Militaru a afirmat că, la 23 decembrie, l-a întrebat pe şeful USLA, colonelul Ardeleanu, că unde îi sunt efectivele, acesta a spus, printre altele, că 80 dintre ei ar fi "în misiune", "din ordine superioare”, la Sibiu.

Tot nişte băieţi "speciali" au fost şi cauza "războiului" dintre armată şi miliţie. Se aflau pe blocurile de pe Milea. Şi mai interesant este că, din câte am aflat, au fost văzuţi de militari iar comandantul le-ar fi ordonat "culcat". Iar ei au executat. Aici e un lanţ de chestii care nu s eleagă. Erau, clar, nişte intruşi în decor, într-un loc unde funcţionau o mare unitate militară, Securitatea şi Miliţia (care ambele erau de fapt tot unităţi militare). Şi NIMENI, deci nimeni nu a avut greţuri văzându-i că se plimbă pe blocuri, deşi în mod obişnuit nu se plimbă nimeni pe blocuri. Şi din nou, NIMENI, deci nimeni nu a trimis pe cineva să vadă ce e cu ei, să-i reţină şi să-i întrebe ce şi cum, cine şi ce. Colac peste pupăză, era stare de război, deci oricine e suspect. Dar tot NIMENI şi NIMIC. Au lăsat băieţii în pace, acolo unde erau, punct. Ce a urmat, ştim cu toţii. Dar nu au existat terorişti. Nimeni nu a tras în unităţile militare din casele din jur. Nimeni nu a tras în Piaţa Mare, deşi unele declaraţii apărute imediat după, arată clar că s-au găsit cartuşe şi multe urme de "folosire" a locului. Nimeni n-i mai ştie pe cei care trăgeau din macaralele de la gară sau din cea de la intrarea in Bd. Mihai Viteazu. Nimeni nu îşi mai pune întrebări despre cei împuşcaţi ÎN CAP, la modul profesionist. Nimeni nu îşi mai aminteşte de armele de calibre ciudate şi de gloanţele "speciale", deşi era plin de poze cu ele în presa anilor 90. Nimeni nu-şi mai aminteşte de cei împuşcaţi în locuri unde nu era armată, nici de tot felul de indivizi mai mult decât suspecţi reţinuţi, apoi eliberaţi la vrac prin ianuarie 1990. Noroc cu presa epocii şi cu mărturuiile celor care nu se tem să spună.

Despre cine a tras în noi, răspunsul general e simplu şi real: toţi. De drag de Ceauşescu, de frică de comandanţi şi de Ceauşescu, de îndoctrimare politică, de dragul de a teroriza şi a crea confuzie, de proşti, de beţi, din greşeală, uneori chiar din vina victimelor. A, pentru negaţioniştii (şi ei la ordn, de jenă sau doar din ignoranţă) teroriştilor, vedeţi că armata a dat arme civililor abia pe 23 decembrie, dar de tras s-a tras imediat după plecarea lui Ceauşescu. Plecare ce a fost ca un semnal pentru deschiderea focului. Sau a fost chiar un semnal pentru deschiderea focului.

Armata cea multiplu ucigaşă

Atâta s-a lucrat la zăpăcirea populaţiei (chiar şi a unor participanţi la revoluţie) că s-a ajuns ca doar Armata să fie vinovată pentru toţi morţii şi răniţii şi pentru toate distrugerile din 1989. Armata a tras, armata a distrus clădiri, armata a omorât oameni, soldaţi proşti care s-au împuşcat între ei, neinstruiţi în uniformă care nici nu ştiau udne începe şi unde se termină un pistol mitralieră, care au tras în oameni din ură pentru că oamenii erau civili iar eie rau militari, cum s spus un cercetător al Revoluţiei dealtfel bun, dar aici nu ştiuc e l-a apucat de a postat pe facebook că soldaţii atunci, considerau că "nu mai sunt poporul, au uniformă. Nu mai sunt prăpădiți de civili, sunt altceva. Li s-a băgat în cap din prima zi. Civilii sunt o specie inferioară. Asta e educația Armatei din 1989". Ei hai că nu ştiam asta deşi am fost soldat taman atunci că am plecat în armată din Republica Socialistă şi am revenin "în civilie" în Republica Fesenistă. OK, au fost "cadre" care ne frecau la melodie că "măi soldică, acum nu mai eşti la mămica acasă eşti în armată bă!", că aici e militărie nu civilie, dar pot spune că nu au existat cursuri de îndoctrinare sau alte campanii prin care să ni se explice şi bage în cap că militarul e o specie sueprioară civilului, că civilul poate fi împuşcat just for fun, sau alte chestii mai degraba rupte din "Moş Teacă" de Bacalbaşa decât din realitatea militară. Nici chiar atunci, în momentele acelea, nu ne-au băgat în sala de curs să ni se ţină la prelegeri despre civilii care s-au ridicat împotriva ţării până picam în starea de berzerk ori să ajungem să facem haka anti-ciivili pe platoul unităţii, dupa apelul de seară. Da, soldaţii erau aşa anti-civili încât îi făceau pe militarii de cariera "apevişti" (de la "Armată Pe Viaţă") iar cadrele nu îi considerau "de-ai lor" pentru că soldatul pleca acasă şi lepăda uniforma aia a statului. Adică devenea civil. Soldaţii erau aşa de superiori ca specie, atitudine, alea-alea încât scriau acasă la civilii de părinţi, civilii de prieteni, civila de iubită. Îi era aşa de silă de civili că sărea gardul unităţii să mai roage pe portarul civil de la fabrica civilă de vizavi să-l lase să sune acasă. Exista o solidaritate între soldaţi, aşa e. Dar asta nu însemna ură faţă de civili.

"Iei apărarea armatei care A TRAS", vor spune mulţi. Da, Armata a tras. A tras în civili la Timişoara şi Bucureşti. NU a tras în civili la Sibiu şi Lugoj(parţial) şi Caransebeş. Asta până la fuga lui Ceauşescu de la amiaza zilei de 22 decembrie. Armata a fost oglinda comandanţilor ei mici sau mari care au dat ordine deştepte sau aiuristice.La fel, aud că nu au existat terorişti şi că soldaţii au fost aşa de proşti că s-au împuşcat singuri. Erau proşti şi nu erau nici instruiţi, că în loc să înveţe militărie erau trimişi la munci pe şantiere sau în agricultură. Trăegau pe după colţ, de aia multe victime împuşcate de ei după 22 erau aşa de bine împuşcate de zici că soldică ăla a făcut şcoală de snaiperi. Păi cum, nu era el ăla care nu a pus mâna decât pe lopată? Apropo, pe 22 cine au înnceput să tragă primii? Armata? Cine a tras înspre unităţile militare din podurile caselor din jurul lor? Armata? Dar cine chema armata SĂ TRAGĂ în locuri unde erau anunţaţi terorişti reali sau fictivi? Civilii cumva? Pentru ca după câţiva ani să facă spume în real şi online cu "ăştia au distrus tot" Da, armata are păcatele ei la revoluţie, dar de ceilalţi participaţi de ce aţi uitat? A v-au spus unii cum să gândiţi, prin cărţi, pe la televizor, pe net, şi voi doar executaţi.

Apropo, cine a lansat mesajul ăla "Crăciunul a fost al vostru, Revelionul va fi al nostru", recepţionat şi de către armată? Al armatei?

Cum să ştergi urmele…

Spre bucuria profitorilor revoluţiei, în uniforme sau nu, cu pensii speciale – superspeciale sau nu, urmele acesteia se şterg uşor din peisajul oraşelor. Nu ştiu cum o fi în alte lcoalităţi, dar la Sibiu aşa se arată. La cum şi cine a câştigat de fapt revoluţia, chiar e nevoie de o eliminare a tuturor probelor. Ţiglele de pe casele din podurile de unde s-a tras în Piaţa Mare au fost schimbate imediat, atunci, dar se vedea diferenţa. Acum, abia se mai vede. Statuia lui Lazăr, loc simbol al zilei de 21 şi primul memorial al revoluţiei, a fost mătrăşită în numele lui 2007. Casele cu urme de gloanţe sunt acum majoritatea super renovate, modernizate şi izolate termic. La fel, multe blocuri cu urme de gloanţe sau cu inscripţia "Jos Ceao-uşescu au fost "anvelopate", anvelopându-se şi istoria de pe ele.

Mai există cele două monumente faţă în faţă ca o ironie a istoriei, ale militarilor şi miliţienilor ucişi atunci. Mai există memorialul din faţa Casei de Cultură şi cele cîteva plăci memoriale rămase. Spun "rămase" pentru că cel puţin două nu mai există în peisajul local: cea de la "Balanţa" probabil demolată când s-a pus jos fără prea multe greţuri fabrica şi cea de la Telefoanele de pe Mihai Viteazu, dar să mai zicem că încă e în reamenajare şi că poate-poate, deşi nu prea cred. În rest, zici că e o conspiraţie a tăcerii a lui "hai să ascundem tot că poate uită ăştia mai iute". Numai că nu poţi şterge toate urmele. Uite pe Milea încă se mai găsesc. La fel, pe Poplăcii. La fel pe Victoriei. La fel, pe Ştefan cel Mare. În spatele Miliţiei e chiar interesant, urmele acelea de gloanţe din pereţii betonaţi ai blocurilor par a fi la un nivel prea jos ca să spui că acolo armata a tras. Decât dacă avea arme care trăgeau cu boltă, peste Miliţie. Eu zic să se izoleze tot blocul ca să nu mai apară enigme din astea care strică zenul şi câteva decenii de muncă asiduă în a te face să crezi ceea ce trebuie.

Comisia aia Warren de care am pomenit la început a acoperit doar o moarte: a lui Kennedy. Comisiile şi dosarele şi cărţile şi conferinţele şi alte materiale de la noi acoperă moartea a 1.166 de oameni. Plus răniţii. Plus cei care au suferit alături de aceştia. Deci suntem mai tari ca americanii la dosit adevărul. Mai rămân oamenii care au trăit, au văzut şi ştiu. Şi tac. De ce tac? Le mai e frică după 33 de ani? De ce şi de cine? Peste tot aflu că de fapt la 1989 a fost "Loviluţie", că au ieşit degeaba, că au murit degeaba.

Nu, ei nu au murit degeaba. Noi am trăit degeaba pentru că nu am rămas la nivelul de atunci, din zilele lui 1989. Am avut o Revoluţie în 1989. De care facem mişto în 2022.