Întotdeauna am spus că deschiderea Sibiului către turiști are multiple beneficii. Nu voi insista asupra clasicei invocări a taxelor și impozitelor ce vin la bugetul local, ci voi privi mai atent către ceea ce furnizează fluxul turistic în materie de mentalitate a localnicilor. După cum spuneam cu ceva timp în urmă, zâmbetele, relaxarea, atitudinea lipsită de griji a oaspeților ce vin la Sibiu din țară sau străinătate, îi pot influența pe sibieni dându-le sentimentul acela plăcut de vacanță. O politețe, un surâs, o informație dată fie și într-o engleză ajutată de gesturi, urmată de un schimb scurt de amabilități i-ar putea face oricui ziua mai frumoasă. În fine, faptul că turiștii au devenit ceva obișnuit în peisajul sibian, nu poate fi decât benefic. Ei, dar ce se întâmplă atunci cânt tu, localnic, vrei să stai la taifas, în centru, la o cafea, o limonadă, o bere, amestecându-te printre turiști? Pentru cineva venit din Germania, Franța sau Elveția 2-2,5 euro cât costă o cafea în centrul Sibiului, nu e un capăt de țară, cum nici 3 euro plătiți pentru o limonadă, două cupe de înghețată sau un langoș cu brânză nu-s gaură în buget, tot pentru turistul străin obișnuit cu astfel de prețuri. Una e să plătești 2 euro pentru o cafea când câștigi într-o lună 500 și alta e când venitul lunar ajunge la 1500. Când mergeam la mare în Italia eram plăcut surprins de invariabilul preț de un euro al cafelei, indiferent dacă terasa avea canapele, scaune din lemn sau din plastic. Era plin de turiști, dar italienii din Tropea nu s-au gândit să crească prețul cafelei sau pe cel al înghețatei. Nu vorbim despre prețurile din alte locuri turistice precum Roma sau Como, păstrăm proporțiile. Oare se supără cineva dacă afirmăm că prețurile din centrul Sibiului sunt ușor nesimțite? Nu-i nimic dacă se supără, îi va trece. Iar dacă nu-i trece, treaba lui/ei. Poate că pentru turiștii străini ce vin în Sibiu, prețurile din centrul orașului sunt convenabile, dar pentru localnici, să avem pardon… faptul că trăiești într-un oraș scump nu-ți dă neapărat un confort. Am fost în Albania, la Dures, iar la o terasă cochetă de pe faleză am plătit cam 3 lei pentru o cafea. Știu, știu, ei sunt albanezi. Poate n-ar strica să învățăm câte ceva de la ei. Avem ce, oricât i-ar deranja acest lucru pe orgolioșii care cred că Europa se termină în România. Ceea ce se întâmplă în Sibiu, în materie de prețuri, e doar expresia unui oportunism comercial ce se răsfrânge asupra sibienilor, până la urmă principalii susținători ai economiei locale.