Cuvântul Părintelui Arse­nie: ,, Cea mai mare asemănare cu Domnul Iisus Hristos o are Maica Domnului. E şi de la sine înţeles. Ea l-a adus pe Fiul lui Dumnezeu între oa­meni". Mi-am adus aminte, despre părintele Mitropolit Bartolomeu Anania ( 1921 – 2011), mare teolog, poet şi dramaturg.

 El a scris o carte ,,Cerurile Oltului". Despre Maica Dom­nului aflăm când scrie despre biserica domnească din Curtea de Argeş.

VAL: ,,Sus pe Bolta răsă­riteană din altarul aceleaşi biserici e zugrăvită Maica Domnului străjuită de îngeri şi implorată de sfinţi", BART: Nu uita că în lumea creştină Maica Domnului e protec­toarea navigatorilor. E ipos­taza care l-a inspirat pe Emi­nescu în poezia Rugăciune. (şi citează Rugăciunea): ,,Rugămu-ne îndurărilor Luceafărului Mărilor; Din valul ce ne bântuie, înalţă-ne, ne mântuie. Privirea-ţi adorată asupra-ne coboară, O Maică Preacurată şi Pururea Fe­cioară Marie. Val: Maica Domnului domină întregul spaţiu al Bisericii şi le apare credincioşilor drept călăuză, nădejde şi sprijin. Privirea ei nu e îndreptată spre Timo­nierul Hristos (cârmaciul), de pe sfântul Prestol ci se îndreaptă spre cei ce pot fin bântuiţi de îndoieli şi desnă­dejde." ( la pag. 18; VAL este Valeriu şi Bart este Barto­lomeu şi poartă un dialog)

Spre sfârşitul cărţii, la titlul  ,,Două chipuri ale prohodirii", scrie: VAL:  cred că despre Mai­ca Domnului, Teologia or­to­doxă are mai mare dreptate decât cea romano – catolică în ce priveşte ador­mirea ei şi înălţarea cu trupul la cer, numită Asumptio Beatae Mariae Virginis. Ei au formulat această învăţătură
ca şi dogmă. Desigur e me­nită să atenueze până aproa­pe de anulare omenitatea Maicii Domnului şi să o asimileze Dumnezeirii însăşi. Finalitatea strategică a acestei dogme e transpa­rentă şi nu mai constitue de mult o surpriză dar simplul fapt al proclamării duce în mod fatal la dezvoltări, analize, luări de poziţie, pagini polemice şi tomuri apologetice, o imensă vorbărie despre o fiinţă care toată viaţa mai mult a tăcut. Din subiect al veneraţiei ea devine obiect de studiu." BART: ,, din fericire teologia noastră nu s-a lăsat prea mult şi prea îndelung antrenată în ultima noutate dogmatică. Fireşte unele precizări au fost necesare dar ele s-au limitat la câteva nuanţe, dacă dogma romano-catolică postulează că după adormire Fecioara Maria s-a ridicat la cer cu trupul prin propria-i putere, orto­docşii declară că această înălţare a fost făcută de către Fiul prin puterea Acestuia. Credinţa în sine este comu­nă, numai că răsăritenii nu au găsit de cuviinţă să facă din ea o dogmă. Credinţa de întemeiază pe o foarte veche şi puternică tradiţie. Potrivit acestuia, Sfântul Apostol Toma nu a fost de faţă la în­mormântarea Maicii Dom­nului. A sosit la Ghethimani
cu 3 zile mai târziu.La rugă­mintea lui şi anume pentru el ceilalţi apostoli au deschis cu mare grijă mormântul de piatră, dar trupul adormitei nu se mai afla înlăuntru. De aici, concluzia firească a înălţării Mariei cu trupul la cer de către Fiul care a ţinut astfel să o cinstească în chip deosebit pe preacurata Sa Maică…În acest fierbinte şi permanent climat de evlavie şi pietate nici un popor nu a pretins ori s-a lăudat vreodată că ar deţine moaştele Preasfintei Fecioa­re. Credinţa tacită în înălţarea ei cu trupul la cer a existat de la început şi s-a menţinut ca atare. " VAL: Într-adevăr presu­punând înălţarea ca fapt consecvent adormirii evlafia ortodoxă s-a concentrat pe momentul Adormirii Maicii Domnului iar reprezentarea acesteia în inconografia noastră este corectă. Maica Domnului este adormită şi întinsă pe patul mortual, înconjurată de apostoli ierarhi şi îngeri, apostolul Petru cădelniţează iar deasupra patului este fiul care ţine în braţe sufletul". (pag. 296) Părintele Bartolomeu pune în carte şi câteva icoane cu Adormirea Maicii Domnului. Sfinţii Martiri Brâncoveni sunt prăznuiţi imediat, în 16 August întrucât au fost ucişi la Istanbul- Constantinopol chiar în ziua Adormirii Maicii Dom­nului.

Despre martiriul lor aflăm de la mitropolitul Bartolomeu, care analizând mănăstirile zidite de Domnul Ţării Româ­neşti face şi o rememorare a istoriei. BART: În acel teribil 15 August 1914, Constantin Brâncoveanu împlinea vârsta de 60 de ani, iar doamna Marica tot în temniţă că e ziua numelui ei. Aceasta a fost ziua pe care sultanul a ales-o pentru decapitarea bărbaţilor brâncoveni. Timp de 4 luni fuseseră diavoleşte torturaţi aproape zi de zi ( să spună unde e aurul, n.n.) uneori sub ochii de soţie şi mamă ai nefericitei doamne, îmbrăcaţi doar în cămaşă şi desculţi osândiţii au fost duşi pe eşafodul din piaţa Ialichioşc şi înşiraţi ca vitele la tăiere sub privirile întregii Europe ai cărei ambasadori fuseseră poftiţi la sângerosul spectacol, potrivit poruncilor a căzut capul fiului celui mai mare, Constantin, după el securea a scâjnit pe gâtul lui Ştefan şi apoi al lui Radu. Cutremurat fiul cel mai mic, Matei, în vârstă de numai 11 ani, s-a aruncat înaintea sultanului făgăduindu-i că se face musulman dacă i se cruţă viaţa. Fiul se uita la tatăl cerându-i o hotărâre, nefe­ricitul tată nu a avut timp să-şi spună gândurile, i-a făcut un semn mântuieşte-ţi sufletul, nu viaţa, Matei şi-a pus capul pe butuc, securea a căzut ca un trăznet…", ,, După execuţia din 15 August 1714, capetele victimelor au fost expuse ca de obicei pe zidul Seraiului iar corpurile li s-au azvârlit în uliţă să nu aibă parte de mormânt. Aceasta fiind pedeapsa pe care turcii o aplicau celor invinuţi de hainie, adică de trădare. Temându-se de o eventuală revoltă a creştinilor ucigaşii le-a aruncat în apele Bosforului de unde au fost pescuite noaptea de către oameni credincioşi ai pa­triarhiei şi îngropate în mă­năstirea ,,Sf. Ioan Botezătorul" în insula Halchi, nu departe de Constantinopol.

VAL: ,, Noi avem şi sfintele moaşte ale lui Brâncoveanu, numai ele nu se află la Hurezi, adică acolo unde îşi gătise el odihna, ci într-un mormânt din Biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti, vegheate de extraordinara candelă pe care este inscripţia: Această candelă ce s-au dat la Sf. Gheorghe cel Nou luminează unde odihnesc cu oasele fericitului Domnului Con­stan­tinu Brâncoveanu, Basa-
rab, voievod şi iaste făcută
de doam­na măriei sale, Maria, Măria Sa nădăj-
duieşte în Domnul iarăşi aici să i se odih­nească oasele, Iulie în 12 zile, leat 7228 (1720)" (pag. 106).

Sunt multe amănunte pe care le aflăm în această carte ,,Cerurile Oltului", prin analizarea comparată a picturilor din mai multe mă­năstiri pe care le-a întemeiat voievodul martir Constantin Brâncoveanul.

   Încheiem cu urări de bine pentru toate creştinele dar şi pentru creştinii ce poartă numele Fecioarei Maria precum şi numele sfinte de la martirii brâncoveni: Con­stantin, Ştefan, Radu, Matei şi Ianache.

Preot Streza Nicolae