Atenție la glicemia minții, pentru că după atâtea dulcegării din gama ”magia Crăciunului” sau îndemnuri la un altruism manifestat pe o perioadă determinată, s-ar putea să înregistrăm valori crescute. Lanțurile de magazine se întrec în ”bănci de alimente” pe care le vor oferi nevoiașilor, se organizează într-o veselie ”bazarul caritabil” în cadrul căruia vor fi valorificate diferite obiecte, banii fiind donați copiilor săraci. Inițiativele sunt admirabile și n-am avea nimic de comentat dacă ele nu ar fi puse în scenă doar în preajma Crăciunului. Oare copiii sărmani sau bătrânii neajutorați nu trebuie să mănânce, să se îmbrace, să se bucure și în februarie, în mai, iulie sau septembrie? Lanțurile comerciale transformă Crăciunul într-un instrument de promovare, valorificând altruismul de conjunctură întru creșterea semnificativă a încasărilor. Oare de ce ne amintim de cei greu încercați doar atunci când sună clopoțelul sărbătorilor, de ce oferim din prea-plinul nostru doar într-un imbold festiv? Toate campaniile astea reînviate ciclic de Paști, de Crăciun sunt surorile gemene ale îndemnului de a fi mai buni ”acum, în prag de Sărbători”. Cu alte cuvinte, să ne îmblânzim doar pentru o scurtă perioadă, în prejma Crăciunului, după care putem redeveni fiare, regi neîncoronați ai bârfei, denigrărilor și încrâncenării. De ce te-ai abține de la a face rău pentru câteva zile, de ochii lumii, pozând în bunul creștin? Pentru că ești ipocrit? E posibil. De ce ai vrea să îi ajuți pe săraci doar de Paști și de Crăciun? Pentru că atunci e un prilej numai bun să îți cosmetizezi imaginea peste care, în restul anului, se așterne praful nepăsării? Din nou, e posibil. Copiii sărmani, bătrânii abandonați merită ajutorul semenilor în toate anotimpurile, nu doar atunci când dramele lor generează beneficii de imagine pentru bunii samariteni de ocazie. S-a ajuns la o instituționalizare a ipocriziei, de vreme ce sloganul mobilizator indică limpede perioada determinată a acordării sprijinului. Să fim mai buni în preajma Crăciunului, să dăruim, să ne abținem de la a face rău, a huli. Atenție, însă, am spus în preajma Crăciunului. Mai bine zis, au spus. După acest scurt interval, bipedul se poate dezlănțui, poate redeveni ce a fost, și mai mult decât atât. Poate înjura, blestema, huli, poate acapara cu și mai multă îndârjire, pentru a-și putea hrăni cele șapte guri nesătule. Din nefericire, o sărbătoare pură, plină de simboluri e sluțită și sacrificată pe eșafodul ipocriziei și interesului material ori de imagine. Cei ce sunt buni cu adevărat nu au nevoie de îndemnuri meschine și nici de campanii de mobilizare periodică.