Nu-i înțeleg pe cei stăpâniți de un entuziasm tâmp, înaintea fiecărui pas de cucerire al roboților. Suntem anunțați, în fiecare zi, că tehnologia a mai obținut o palmă de pământ de pe teritoriul normalității. De curând, am fost la un restaurant nu foarte aglomerat, unde era liniște, cald, iar din boxe se prelingea o muzică plăcută, în surdină. Doamna care ne-a servit a încercat să ne facă să ne simțim bine, înnodând o conversație sinceră. A și reușit. Seara m-am întrebat dacă aș mai fi plecat cu acel sentiment de mulțumire de la restaurant, în cazul în care am fi fost serviți de un robot (există astfel de locuri, în care mașinăriile țin loc de ospătari și sunt o mulțime de admiratori ai acestor practici ale viitorului). Poate că un astfel de robot ar putea livra și câteva enunțuri zămislite de inteligența artificială, dar sigur nu i-ar putea invoca pe bunicii lui, posesorii unor mentalități sănătoase, așa cum o făcuse doamna de la restaurant. Mi-am amintit apoi de o știre ce triumfa printre alte vești proaste, înfigându-și călcâiul în grumazul normalității: mai mulți angajați care făceau curățenie într-o fabrică aveau să fie concediați pentru că cineva se gândise să îi înlocuiască cu un robot. Între noi fie vorba, nu cred că vreodată un robot va freca mai bine o podea decât mâinile unui om, dar asta e o chestiune tehnică. Ce se va întâmpla cu oamenii scoși încetul cu încetul din posturile lor, angajați în locul cărora sunt plantate mașinării? Avansul tehnologiei devine, din acest punct de vedere, un proces de exterminare a forței de muncă,  o politică de dezumanizare. Să presupunem că în 20 de ani vom avea armate de roboți care vor face de toate; vor repara mașini, oameni, acoperișuri, vor servi în baruri și restaurante, vor aduna vasele, vor construi mașini și case. Ce vor face oamenii, din ce își vor asigura traiul de zi cu zi? Nu se pot specializa cu toții în depanarea și întreținerea mașinăriilor așa-zis inteligente, deci am putea avea o sumedenie de șomeri. În grija cui vor fi lăsați? A molimelor de tot felul? Auzim false îngrijorări ale puternicilor lumii în privința hegemoniei inteligenței artificiale, dar în același timp această dezvoltare toxică își continuă drumul. Societatea se dezumanizează pas cu pas în aplauzele suicidale zgomotoase ale unor entuziasmați ce-și cântă pieirea.