* Frumos şi adevărat a spus scriitoarea americană Emily Dicklnson (1830—1886), care a devenit celebră abia după moarte, când, sora ei mai mică, Lavinia, i-a strâns şi publicat poeziile. A avut două mari şi ne­fericite iubiri, care au determinat-o să se însingure­ze şi să-şi ascundă sentimentele: "Nebune nopţi/De te-aş simţi/Nebune nopţi/Somptuoase-ar fi!/Zadarnic vânt/Inimii-n port/Harta s-a dus/Compasu-i mort/În rai – vâslire/Pe mări, pe val/În noaptea asta/Fii-mi tu mal." Cu siguranţă, în original "sună" mai bine. * Pe mine mă ia cu frig când mă gândesc la prietena care a ales să trăiască în Finlanda, altă ţară în care flo­rile de gheaţă de pe geamuri şi ţurţurii de la stre­şini nu dispar aproape ,  o treime din an, din noiembrie până în mai şi cred că numai în saune nu te urmăreşte gerul. * Ajunsă la vârsta de 74 de ani, Corina Chiriac este, încă, foarte prezentă pe scenă, la tv, în turnee, în tot felul de jurii în ţară şi străi­nătate şi "se ţine bine". Întrebată de ce este nemăritată, a răspuns franc: "Bărbaţii suferă de nevoia abso­lută de putere. Unul din motivele pentru care m-am căsătorit târziu şi am divorţat repede a fost şi acela de a nu intra la un fals stăpân". Corina a fost nevastă doar 4 ani (1993-1997), Virgil Anastasiu fiind un prosper om de afaceri. A murit în 2019, la 58 de ani. Era cu 12 ani mai tânăr decât diva, care n-a fost croită să fie a unui singur bărbat. * Fraţii Edmond şi Jules de Goncourt au scris în volumul lor "Memoires de la vie litteraire" că "Balzac era zgârcit în materie de amor fizic, conside­rând slobozirea sexuală ca o pierdere a purei substanţe cerebrale”, mulţumindu-se cu "partea de plăcere super­ficială şi verbală". N-ai crede, citindu-i opera şi cuge­tările: "Când o femeie e prea bătrână pentru a-i atrage pe bărbaţi, se întoarce spre Dumnezeu." * Apropo, o dom­nişoară mai tomnatică, căreia, se pare, nu i-am făcut su­ficiente complimente, cum ar fi fost politicos din par­tea mea, mi-a spus: "Citindu-ţi articolele, aş fi putut să mă îndrăgostesc de tine, dar, întâlnindu-te, mi-a tre­cut. "Fireşte că n-am rămas dator?" Văzându-te de la dis­tanţă, aş fi fost ispitit să mă culc cu tine, dar, apropiindu-te, mi-a trecut şi mie". A râs fals şi ştiu că mă bârfeşte în cercul ei de flori ofilite. Sunt destul de bătrân ca să nu-mi mai pese. * Somerset Maugham, dacă nu îmi joacă feste memoria, a zis că "e greu să fii în ace­laşi timp şi jurnalist şi gentleman". Avea dreptate. * Cu câteva zile înainte de a muri subit într-o cârciumă prăpădită, m-am întâlnit cu pictorul deloc de neglijat Aurelian Dinulescu, tot mai mic, tot mai încovoiat, tot mai trist şi dezamăgit de toţi şi de toate. Se izolase de lume, de prieteni. Mi-a cerut câţiva lei ("să beau o ţuică") şi s-a îndepărtat, în lodenul devenit prea larg, cu pantofii deveniţi prea mari pentru picioarele lui descărnate. Când am auzit că s-a prăpădit, nu m-am mirat, amintindu-mi ce mi-a spus atunci, la ultima întâlnire: "Ca sã te îmbeţi, trebuie să bei spirt şi ăla-i scump". Ceva asemănător scrisese şi I. D. Sârbu în jurnalul său de jurnalist fără jurnal. Pe Sârbu l-a distrus socialis­mul, în care crezuse multă vreme, pe Dinulescu l-a scâr­bit capitalismul în care nu vedea un viitor. * Am băgat de seamă că lui Klaus lohannis i-a plăcut mult turneul prin Africa, zâmbind, în 10 zile, cât în aproape 10 ani în România. Poate că i s-ar potrivi mai bine funcţia de preşedinte într-o ţară africană…