Articol
Lupta lor de secole începută de Mihai Viteazul la 1600 de Unirea cea Mică din 1859 de luptele eroice din Primul Război Mondial (1916-1918) au făcut posibile “Unirea cea Mare” la 1 Decembrie 1918. Legat de acest eveniment voi descrie câteva momente din viaţa preotului Nicolae Aron Solomon, născut în Alămor, judeţul Sibiu participant la acest eveniment al Unirii. S-a născut dintr-o familie de ţărani cu putere economică mijlocie. Părinţii, Nicolae şi Ana, au avut 3 copii. Dintre cei trei, numai pe cel mare au reuşit să-l poarte la şcoală, cu mari sacrificii materiale. Astfel, ţăranul Nicolae Aron Solomon a absolvit “Gimnaziul Greco-Catolic” din Blasiu în 1896 cu profil teologic şi filologic. Perioada anilor 1896-1909 este mai puţin cunoscută, el ocupând diferite servcii. După căsătorie a fost hirotonit ca preot în comuna Teaca, judeţul Bistriţa-Năsăud. În comună a cumpărat o casă pe care a folosit-o pentru cult religios, dar şi ca şcoală pentru copiii românilor din comună. Pentru activitatea administrativ- bisericească, social-culturală şi binele oamenilor. A fost apreciat de episcopul Iuliu Hosu. Intelectualitatea, meseriaşii şi ţăranii români şi-au unit forţele sub îndrumarea preotului Nicolae Aron şi a altor intelectuali, dornici să dezvolte conştiinţa naţională şi credinţa românilor. În zilele premergătoare Unirii conform cerinţelor Consiliului Naţional Central Român de la Arad, s-a hotărât crearea Consiliului Naţional Român al Plasei Teaca în frunte cu Eugen Bran, preşedinte, preotul Nicolae Aron, avocat Ioan Vescan şi alţii.
Sub conducerea acestui consiliu s-a constituit Garda locală având în frunte pe ofiţerul Vescan. A fost luată puterea politică în Teaca. În urma adunării Consiliului Naţional Român din Teaca
s-a dat votul celor 5 delegaţi, deputaţi aleşi pentru a participa la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia.
În 1 decembrie 1918 pe Câmpul lui Horea, s-a adunat mulţimea românilor, între care erau şi cei din Teaca. De la tribună a răsunat glasul părintelui Nicolae Aron Solomon, mărturisindu-şi dorinţa şi credinţa în marele Act al Unirii. Presupun că atunci părintele a fost vizat de o bandă de antiunionişti străni, pentu că la întoarcere, în gara Războieni, în mulţime, a fost atacat fulgerător, loviturile fiindu-i fatale.
Aşa s-a stins din viaţă bunul nostru unchi, fiul al satului Alămor, departe de casa şi de familia lui dragă, oameni harnici şi cinstiţi. Prietenii şi cunoscuţii din Teaca i-au făcut un monument în Cimitirul Săsesc din Teaca. Pe monument este consemnat: “Aici îşi doarme somnul de veci, marele luptător pentru credinţa şi dreptatea nemului său. Preotul N.A.S. născut la 25 ianuarie 1877, în Alămor, mort la 7 decembrie 1918 , al cărui glas puternic a rostit, abia câteva zile înainte de marea judecată a Unirii în Cetatea Alba Iulia. Fie-i partea cu drepţii”. Pe baza unei fotografii primite de la bunica mea Ana Solomon (sora preotului) după 100 de ani am fost la Teaca, am cercetat şi am aflat cele consemnate. Cei care citesc acest material se vor gândi cu drag la acest patriot din Alămor şi vor aprecia jertfa făcută de înaintaşi pentru neam şi ţară. Să fie un exemplu de dăruire şi iubire pentru toţi românii.
Ana VESA