* Cu siguranţă că aţi auzit de Jean Racine, france­ zul acela care a scris piesele Andromaca, Berenice, Britannicus, Ifigenia, Fedra, cu personaje din Antichitate. El a spus că "nu există secrete pe care timpul să nu le dezvăluie până la urmă." Da, dar să nu fie prea târziu. * Deşi numele nu-l arată, Frederic Beigbeder (n. 1965) este scriitor şi jurnalist francez de stânga, fapt ce mă determină să cred că-i puţin evreu. El ne-a ofe­ rit o "reţetă ca să merite să trăieşti", care sună aşa: "Repetă aceste trei propoziţii: fericire nu există, dragos­ tea e imposibilă, nimic nu e grav. "Dacă iei de bune cele trei sfaturi, eu zic că n-ar merita să trăieşti, fiindcă nu-ţi rămâne mai nimic. * Martin Block (1903 -1967) a fost un renumit DJ american, care şi-a dat, şi el, cu părerea în problemele care frământă societatea actuală. În cartea "Pledoarii imposibile" susţine că ţi­ gările, băutura, drogurile şi prostituţia sunt nevoi fi­ reşti ale omului, iar prohibiţia din SUA anilor 20 n-a făcut decât să stimuleze contrabanda şi să crească pre­ ţul băuturii. Pornind de la aceasta, el susţine legali­ zarea consumului de droguri şi a prostituţiei ele putând fi mai uşor de controlat şi de limitat. Este o controversă departe de a fi trasă o concluzie fermă cine are dreptate. * Efemerul ministru de Externe Adri­ an Cioroianu, în prezent directorul Bibliotecii Naţionale din Bucureşti, îl spală pe Carol al II-lea de pă­ catele tinereţii, încercând să ne convingă că n-a fost chiar aşa de curvar precum se vorbeşte: "A iubit şase femei, dintre care pe trei le-a şi luat de soţii" (n.n. Zizi Lambrino – Jeanne- Marie Valentine Lambrino-cu ca­ re a avut un fiu nerecunoscut, Mircea Grigore; Elena, mama lui Mihai I, Elena Lupescu). Dacă-i aşa, înseamnă că eu l-am "bătut" la acest capitol, ceea ce mi se pare absurd, neavând "mijloacele" lui. * Apropo  unii cititori mă învinuiesc că sunt nostalgic, privind cu regret la societatea socialistă pe care am abandonat-o în 1990. Recunosc că aş renunţa de bună voie şi nesilit de ni­ meni la unele libertăţi de care beneficiem acum (de a vorbi orice, de a scrie oricum, de a călători peste tot, de a înfiinţa partide) în schimbul unei mai mari siguranţe şi ordini în societate, a unei echităţi sociale bazate pe valoarea morală şi profesională a individu­ lui…Dezamăgirea mea vine din faptul că am aşteptat ceva de la noua societate şi văd cu totul altceva. * O fi poveste, o fi adevărat, eu v-o spun: Winston Churchill nu-l prea avea la rânză pe soţul fiicei sa­ le Sarah. Acesta, în timpul unei cine în familie, n-a avut de lucru şi l-a întrebat pe tata-socru care-i, în opinia lui, cel mai mare om de stat pe care l-a cunos­ cut. La care Churchill i-a răspuns senin: "Mussolini, pentru că a fost singurul conducător care a avut curajul să aprobe executarea lui Ciano, propriul său ginere. * "Nu ştiu câţi români au auzit de Griselidis Real (1929-2005), o pros­ tituată care a avut ambiţia să devină scriitoare. Elveţiancă la origini, a dorit să se facă mai cunoscută publicând o culegere de epistole, din care rezultă că a avut patru copii cu taţi necunoscuţi, iar ţara ei natală ar fi "o oală de noapte în care putrezesc refulări­ le şi tristeţile cele mai ascunse". Au dreptate cei ca­ re spun că în Occident sunt mai mulţi cititori decât la noi, dar – să mă iertaţi – asta nu-i literatură, deşi se vinde şi se cumpără bine.