Articol
* La câte tâmpenii se spun şi se fac în ultimii ani, mare noroc avem că prostia nu doare. Doar un exemplu vă dau, din "gândirea" unuia Cristian Ghinea: "Nu înţeleg de ce Cioran e un erou naţional. E depăşit în aproape tot ce a scris şi unde nu e depăşit doar bate câmpii cu graţie". E o metodă veche asta, de a contesta personalităţi, ca să te faci luat în seamă. * Filozoful german Arthur Schopenhauer spunea cu convingere: "Caracterul primei jumătăţi a vieţii este dorul zadarnic de fericire, caracterul părţii din urmă a vieţii este teama de nefericire/..,/Omul nu e cu mintea întreagă decât după ce a scăpat de iubire". Dacă ar trăi, l-aş întreba:la ce i-ar folosi omului mintea-ntreagă fără o rază de iubire? * Fără apropo la ce ziceam înainte, în cartea lui Bruce Lansky "Legile mamei Murphy" am găsit următoarea axiomă: "Vibratoarele sunt mai bune decât castraveţii, pentru că nu se înmoaie în două săptămâni". * Un anunţ la Mica publicitate din ziarul Universul din 1934: "Văduvă, 32 ani, 1 500 000 lei numerar, distinsă, doresc căsătorie cu om bogat, înalta societate, prefer politician liberal. Rog discreţie absolută. Persoane ce nu corespund să nu scrie". Astăzi, văduvele tinere şi bogate nu apelează la mica publicitate, decât, eventual, dacă-s pesediste! * Mustafa Kemal Ataturk, cel care a făcut din Turcia un stat modern, pentru a-i determina pe conaţionali să renunţe la turbane, a promulgat o lege în care spunea că "purtarea fesului reprezintă un atentat la siguranţa naţională". Uneori sunt necesare măsuri coercitive pentru a instaura democraţia (ceva ce nu pricep românii) * ÎI mai ştiţi pe Nicolae Dide, fost cascador la Buftea, între primii revoluţionari care au intrat în sediul CC al PCR, fost senator pe vremea lui Iliescu? Un coate goale din gaşca figuranţilor filmelor cu haiduci regizate de Sergiu Nicolaescu. La înmormântarea generalului Ştefan Guşe a zis şi el ceva. .. omagial: "Nasol moment, mişto colivă!" * În jurnalul său, avocatul, scriitorul, jurnalistul, cumnatul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, Petre Pandrea, nota: "Ion Antonescu nu mai obişnuia să dea raportul. Trata pe rege ca pe un debil mintal adolescent, căruia îi schimba camarila şi-i cenzura gesturile". Încerc să-mi imaginez cu câtă satisfacţie l-a arestat şi l-a predat ruşilor Mihai pe arogantul mareşal, atunci când a avut ocazia, la 23 august 1944. * Constantin Argetoianu, în volumul "Pentru cei de mâine, amintiri din vremea celor de ieri", notează: "Avea o faţă de spânzurat, ochi de dihor, nas de bursuc, mers de pârş" (despre un adversar politic). Ar fi putut fi un scriitor de succes acest oltean deştept, talentat, şcolit , uns cu toate alifiile. A murit în închisoarea de la Sighet, în 1955. * A apărut, cu ceva timp în urmă, tradus în limba română, romanul suedezului Jonas Jonasson, intitulat "Bărbatul de 100 de ani, care a sărit pe fereastră şi a dispărut". Zice că în Occident s-a vândut bine, dar, pentru mine, ăsta nu-i un certificat de calitate. * Când sunt deprimat de ce văd şi aud, îi iau la recitit paginile lui Caragiale, ziaristul, nu dramaturgul: "Capitala are aerul unei vaste sindrofii de mahalagioaice bogate, sulemenite, împopoţonate cu panglici, cu zorzoane şi cu flori artificiale, cari stau una cu spatele la alta, luându-se la întrecere, care să fie care de care mai pretenţioasă şi mai grotescă". Asta scria în urmă cu un secol şi rămâne valabil, în vreme ce efemeridele noastre mor până mâine, altele luându-le locul.