Articol
Când lelițele și hăndrălăii bârfesc la colț de stradă și își pun poalele în cap, vorbim despre un comportament specific cartierelor pestrițe, zonelor unde metehnele neșlefuite pot fi întâlnite la fiece pas. Când -însă- țățismele se manifestă la nivelul statului, când oficialii nu reușesc să se desprindă de reacțiile specifice inșilor nu foarte instruiți, avem o problemă. Vizita președintelui Ucrainei a fost anunțată cu surle și trâmbițe, analizată pe toate fețele, iar la ceas de seară, toată floarea analiștilor a trecut la autopsia zilei de marți. După cum știți, Volodimir Zelenski ar fi trebuit să susțină un discurs în fața Parlamentului României, lucru care nu s-a mai întâmplat. Neoficial, toată lumea a pus scoaterea din programul vizitei a acestui moment pe seama evitării unui potențial scandal ce ar fi putut să fie pus în scenă de Diana Șoșoacă. Între noi fie vorba, acel discurs e doar un episod protocolar, cu sau fără el suntem tot noi, nu se schimba nimic. Așadar, nu e o pierdere pentru nimeni, nici pentru liderul ucrainean, nici pentru noi. Problema e alta: mămăligarii deghizați în analiști poleiți cu aurul adevărului ne-au explicat, foarte prețioși, că prin anularea discursului ce putea să fie întrerupt de protestele senatoarei Șoșoacă, România a reușit să nu se facă de râs în lume. În traducere liberă, am executat o așezare a batistei pe țambal, o cosmetizare a realității. Indiferent de ceea ce credem, de felul în care ne raportăm la Diana Șoșoacă, ea reprezintă opțiunea de vot a unei părți din electorat. Un electorat care a considerat că e reprezentat de această persoană. Nu vorbim acum despre manifestările ei, despre volumul vocii sale, despre ieșirile în decor, acestea sunt teme ale unei altei discuții. Există copii ale Dianei Șoșoacă și în Germania, Franța, Austria, Spania, Polonia, Italia; chiar dacă sunt deranjante, ele fac parte din ceea ce e, măcar teoretic, democrația. Trăgând cortina peste un episod colorat, nu înseamnă că am îmbunătățit imaginea României în lume, ci am demonstrat doar că suntem tributari unor practici specifice exclusiv celor despre care se spune că ”umblă cu fofârlica”. Desigur, un scandal în timpul discursului nu ar fi fost cea mai convenabilă imagine pentru România, dar astfel de episoade sunt întâlnite în mai toate țările Europei și fiecare le interpretează cum consideră. În aceste vremuri e bine să avem imaginea completă a societății, pentru a putea înțelege mai bine ceea ce se întâmplă. Oficialii de la București au gestionat prost situația de marți, arătându-ne un stat șovăielnic ce își trage gluga peste urechi speriat de strigătele unei persoane.