Înainte de 1989 se spunea despre majoritatea românilor, într-o notă ironică, că se pricep la fotbal, politică și istorie. Scurgerea timpului a lărgit paleta vastelor cunoștințe într-o multitudine de domenii. Azi, putem spune că mai tot românul se pricepe la politică internă și externă, economie, medicină șamd. Mai mult, pandemia ne-a pricopsit cu o mulțime de virusologi de cartier și experți în ARN mesager. Analiștii de colț de stradă, de bancă din parc îți vor spune cu prețiozitatea unei mafalde imposibil de combătut, cine sunt politicienii buni și care nu merită niciun dram de încredere, ce urmează să se întâmple în țară și în lume, cu cine și ce vin au băut căpeteniile partidelor etc. Avem milioane de potențiali premieri și președinți care, spun ei, ar face treabă mult mai bună dacă ar apuca hățurile statului. Ne bucurăm de privilegiul de a trăi în aceeași țară cu mase de pricepuți în toate cele, atoateștiutori veritabili. Îmi amintesc că acum vreo 10 ani un tip pe care l-am întâlnit în Grecia, originar din Alexandria, stabilit în Constanța, îmi explica dramele și prigoana la care îi supun ungurii pe românii din Transilvania. L-am privit lung și l-am întrebat dacă fusese vreodată într-un oraș din Ardeal. Mi-a răspuns nonșalant: ”Nu, dar mi-a spus cineva că așa e!”. Am încercat să-i explic pe înțelesul lui că locuiesc în respectiva provincie și că nimeni nu e prigonit, linșat, biciuit. A bălmăjit ceva de complezență, dar a rămas agățat de credința lui de împrumut. Asta era imaginea lui despre Transilvania, construită exclusiv pe spusele unui nătărău. Zilele trecute cineva mă îndemna să vorbesc despre cum jefuiesc imigranții turiștii în Paris și despre mitingurile de proporții. Am stat ceva timp în Paris și nu am văzut niciun turist jefuit, cât despre mitinguri, am trecut pe lângă două grupuri de protestatari, de maxim 100 de persoane. Unii își exprimau nemulțumirea față de azeri, ceilalți scandau lozinci despre scăderea nivelului de trai. Că prin suburbii se comit jafuri sau că se organizează proteste de amploare, nu contest, dar a transforma o știre trasă de păr într-o stare generală e cam mult. Să fim serioși: dacă te nimerești prin Ferentari sau prin Păcurari (Iași) ai șanse mult mai mari să fii tâlhărit și cotonogit. Dar, cei ce știu mai bine de la aproape 2000 de km cum stau lucrurile în Paris, pentru că au văzut o știre la România TV, Antena3 sau DIGI24, dau verdicte cioplite în fildeșul elefanților imaginari din basmele de adormit copiii. Poate că din prea multă știință, prea multă siguranță și autosuficiență nu mai avem timp să ne ocupăm de lucrurile cu adevărat importante, care ne-ar putea face viața mai ușoară.