* Diplomatul, publicistul, scriitorul George Apostoiu (n. 1959, Malul Spart, Giurgiu) a avut o carieră impresio­nantă – reprezentant al României la Paris, Bruxelles, Ro­ma, Moscova, Luxemburg, Havana -şi a publicat cărţi de re­ferinţă în domeniul diplomaţiei; Neamul şi Babilonia, Charles de Gaulle, monarhul celei de -a V-a Republici, Bună seara, Europa!, Un Talleyrand pentru România, Buongiorno, Italia etc. Mi-a plăcut ce-a zis când a aflat că renumitul actor francez Gerard Depardieu a cerut "azil economic” în Rusia, unde impozitele erau mai mici: "Obosi­te de succes, chiar şi marile vedete dau în ţicneală". De-a lungul timpului, România a avut mulţi diplomaţi cu ştaif, unii fiind profesionişti, alţii "amatori" cu cali­tăţi: Eugen lonescu, Mircea Eliade, Aron Cotruş, Vintilă Horia, Lucian Blaga, Neagu Djuvara…Spuneţi-mi cinci nume de diplomaţi români de acum (în afară de Emil Hurezeanu, sinecurist de-al lui Iohannis, care a dormit în Germania şi moţăie în Austria). * Arestat ca traficant de arme, comerţ deose­bit de profitabil mai ales în această perioadă de conflicte de tot felul, la tribunal insul s-a apărat decla­rând franc: "Dacă vreţi să aflaţi, cel mai mare traficant de arme este preşedintele Statelor Unite, iar acolo unde nu vrea să fie implicat ne dă mână liberă nouă. Dacă renunţ eu, imediat îmi ia locul altul". Nici România nu a fost şi nu este străină de acest tip de afaceri,doar că pe vremea lui Ceauşescu se făceau mai cu perdea. * Ştiţi de ce este mare istoric şi critic literar Că­linescu? Pentru că nu şi-a scris ”Istoria" la comandă, exprimând păreri pertinente, iar când a greşit, a făcut-o pe barba lui. Astăzi, mai toţi scriu la ordin ori pe prietenii despre cărţi fără valoare: "Una dintre cele mai bune cărţi publicate în ultima vreme "sau" O naraţi­une de cea mai bună calitate "ori" Este o carte în care secolul o ia din nou de la capăt, în poeme admirabile" etc. Decât să scriu aşa despre un volum anost, mai bine mă fac că uit. * Unul din cele mai savuroase dialoguri pe tiktok între piranda şi bărbatul ei: "Tu unde te găteşti aşe?" întreabă soţul. "Da nu ţi-am zâs, mă, că mi-am făcut programare! " "Ce programare?" La doctor de ăla ginecoleg!" "Ţâie nu ţî ruşine de omul ăla să te duci cu decolteul ăla?". * Într-un dicţionar, am găsit sinonime pentru băuturile românilor, interesant în felul lui fiind folosit în limbajul "profesioniştilor": aghiasmă, pileală, şpirtuială, samagon, trotil, basamac, matrafox, adio mamă, cocârţ, genocid, citirică, ochii lui Dobrin, julep, udătură, udeală, pocincă, horercă…Ce nevoie mai avem de neologisme, când limba noastră nu poate duce câte cuvinte are? * Ca să rămânem în domeniu, actorul american Dean Martin spunea că "nu eşti beat decât atunci când stai întins pe podea şi simţi nevoia să te ţii de ceva". Culmea e că actorul-cântăreţ chiar nu era "consumator" precum mulţi alţi colegi. * Dacă scria altcineva, poate nu credeam, dar Thomas Mann a fost un autor de mare profunzime (vezi: Doctor Faustus, Casa Buddenbrooks, Muntele vrăjit, Moartea la Veneţia) şi obiectivitate. Iată ce scrie el despre conaţionalul mare compozitor Richard Wagner: Sub unghi patologic, Wagner e  un bolnav cronic, mereu constipat (la propriu -n.n.) ,su­ferind de melancolie, insomniac, cu căderi depresive şi cu frecvente accese de plâns, chinuit de neputinţa de a lucra mai mult de două ore pe zi din cauza oboselii" Cu siguranţă că aşa se explică tonurile întunecate ale majorităţii creaţiilor sale şi admiraţia lui Hitler, un alt suferind psihic şi fizic.