Chiar mă întrebam ce o să mai ofenseze pe super-ofensaţii patriei acum, la început de an şcolar. Că era prea linişte şi trebuia să se vânzolească şi ei pe o temă dată. Nu au dezamăgit, au găsit şi anul acesta Marea Problemă. Drogangeala? Nu, e prea fumată deja. Şmecherii din curtea şcolii? Nici, doar şi ei sunt copilaşii noştri delicaţi şi sensibiloşi. Că părinţii au ajuns să sară în capul profesorilor? Nici, e dreptul lor că pentru aia au făcut copii. Nu aţi ghicit, ghinion.  Marea Problemă a fost anul acesta deschiderea festivă a anului şcolar, sau, nah, "a unui nou an de învăţământ". 
Că de ce e festivitate. Că dacă e festivitare de ce vorbeşte directorul, primarul, poliţistul şi popa. Mai ales popa. Că de ce popa ţine slujbă sau spune rugăciune ca în Evul Mediu când noi suntem ditamai civilizaţii care am mâncat chiar şi la all inclusive la bulgari. Că de ce directorul şcolii spune tot aaia an de an, cum a făcut şi a dres şi că a mai zugărvit clasele, ori a pus bude noi, în loc să spună bancuri cu Bulă în loc să joace geamparalele de la Babadag prin curte. Că de ce vine poliţistul ca să sperie lumea şi în loc să vină interlopul cartierului să le spună la prichindeii de pregătitoare despre cât de tare e să fii frate lângă frate şi cum se câştigă valoarea Cât despre preot sau episcop, care e  problema? Tulbură cultura ta ştiinţifică acumulată în urma unor lecturilor temeinice de meme ateiste de pe feisbuc? De ce primarul se laudă? Păi se laudă pentru că l-ai pus tu primar. Tu l-ai votat. A, nu l-ai votat. Păi şi de ieşea ăla de l-ai votat tot aia făcea. 
Bine nu vă place popa, primarul, poliţistul directorul şcolii, festivitatea toată. De ce? A, e plictisitoare. Oboseau bieţii copii şi avea cicatrici mentale pe viaţă de la rugăciunea de biencuvântare sau de faptul că doamna directoare a anunţat renovarea sălilor de clasă. Au fost ţinuţi cu bestialitate o jumătate de oră afară, apoi culmea sadismului didactic şi pedagogic, aruncaţi în hăurile bestiale ale sălilor de clasă. Bă, voi vă vedeţi/auziţi ce vă emană mintea?
Am fost la o deschidere de an de învăţământ. Unde au fost, în linii mari şi aproximativ, personajele bau-bau invocate de Brigada Ofuscaţilor. M-am uitat la copii. Efectiv nu le păsa de cine ce vorbeşte. Erau bucuroşi că-şi revăd colegii, şcoala şi erau cam stingheriţi TOCMAI de părinţii-gardian de lângă ei. Socializau de voie şi numai gurile lor se auzeau, un lucru care demonstra că erau OK şi chiar îţi dădea o stare de veselie. Cei mai tracasaţi şi plictisiţi erau chiar părinţii. Poate erau fugiţi de la lucru şi cu teama că sare şefu pe ei că au stat prea mult. Alţi părinţi frecau smartfoanele, alţii discutau şmecherii cotidiene. Deci marii deranjaţi de festivitatea asta nu sunt copiii, dar ei sunt scoşi la înaintare, ca false victime. Ci o parte din părinţi, plus altă o parte de indivizi care nu au nicio treabă nici cu deschiderea anului şcolar, nici cu şcoala. 
Am auzit tot felul de variante la festivitatea asta. Că să vorbească "speakeri motivaţionali" (copilaşii din pregătitoare ar cere şi bis la asta, plus bani de la mami pentru dedicaţii fără număr la motivaţionalul); sau un "psiholog carismatic" ("adică eu", nu?) sau o trupă de muzică (de exemplu Gheboasă). Că să vorbească un scriitor (dacă se poate tot acelaşi care a vorbit şi la alte miliarde de evenimente cu sau fără legătură cu ocupaţia sa de scriitor). Sau compozitor (de manele, să placă şi la mami&tati, şi la naşi şi la toţi cei de la masssăăăă!). Sau de ce nu, zic eu, un părinte care să explice cea mai nouă fentă cu viza de flotant. 
Sunt curios totuşi, dacă cineva, vreun viteaz bugetar din sistemul de învăţământ, motivat de salariul şi altele destule îmbunătăţiri oferite în urma protestelor "pentru demnitate", îi va pune o dată la punct pe toţi super părinţii, super-ştiincioşii, hiper-părelnicii şi alţii care îşi bagă nasul unde nu este cazul, ca de exemplu în viaţa şcolii. Şi apropo, nimeni nu a murit sau nu a suferit de sindrom post-traumatic pentru că a auzit o jumătate de oră sau o oră discursuri sau rugăciuni.