* Original şi paradoxal, Nichita Stănescu scria: "Cine are curajul să se nască, trebuie să aibă curajul să moară. "Frumos spus, dar aiurea, fiindcă nu noi hotărâm când ne naştem, când murim şi cele două momente de viaţă n-au legătură cu curajul. * Golda Meir (1898, Kiev – 1978, Ierusalim), "Doamna de fier" a israelienilor, nu era lipsită de umor, deşi părea inflexibilă şi dură în politică: "Moise ne-a târât prin deşert după el timp de 40 de ani, ca să ne ducă în singurul loc din Orientul Mijlociu unde nu există petrol". Păi, săracul, s-a oprit unde a găsit loc liber, ca şi triburile finougrice în Câmpia Panoniei. Celor de la urmă, oasele, vor­ba latinului. * George Bernard Shaw, care numai misogin n-a fost, zicea, la vremea lui: "Dragostea este ca şi muzica. Muzica este foarte frumoasă, dar o femeie care cântă la pian toată ziua este un blestem". Noroc că n-am avut parte de aşa ceva. * "Stai liniştit – coliva e din partea casei" – este ultima ofertă a ce­lor care prestează servicii funerare. Concurenţa e mare şi în acest domeniu, aşa că unii te tund şi te bărbieresc gratis, alţii oferă batiste şi lumânări, alţii plătesc transportul mortului (dacă nu locuieşte prea departe de cimitir), alţii au pregătit un grup de bocitoare etc. N-am văzut, însă, nicio societate de profil care să se ofere să plătească popa! * La Roche foucauld, ducele Francois al VI-lea, principe de Marcillac, a rămas în istorie nu prin titlu­rile sale nobiliare, ci prin maximele şi cugetările lui zemoase: "Nu-ţi foloseşte la nimic să fii tânără, fără să fii frumoasă, nici să fii frumoasă fără să fii tânără". În domeniu avea experienţă: la 22 de ani s-a cuplat cu ducesa de Chevreuse, cu 12 ani mai în vârstă, iar la 42 de ani s-a "lipit" de Doamna de la Fayette, mai tânără decât el cu 21 de ani. Se "poartă" aceste…alianţe şi în zilele noastre, dar nu prea rezistă în timp. * Se povesteşte că, atunci când preşedintele Zairului Mobutu Sese Seko Kuku Ngbendu Wa Za Banga/ (în traducere: Războinicul atotputernic ca­re prin tenacitatea sa şi dorinţa de victorie face cuce­riri după cuceriri) făcea câte o vizită "de lucru" prin ţară, populaţia îl aclama, iar femeile cântau: "Tata a venit şi foamea ne-a trecut!" A avut 21 de copii şi-a murit de cancer la prostată, la 66 de ani, în 1997, la Rabat, în Maroc, unde se refugiase. * Ştiu că-i supăr pe unii, dar rezonez cu multe opinii de-ale lui Andrei Pleşu: "Partizanatul de grotă, impoliteţea mândră de propria ei animalitate, verbiajul mahalagesc, obrăznicia de ţoapă, subînţelesul pornografic, savoarea dejecţiei, ignoranţa pompoasă sunt personaje cotidiene ale ambianţei autohtone. Se cultivă furia, insulta, calomnia, turnătoria re­ciprocă, epitetul gros, băşcălia de periferie, populismul obscen, vulgaritatea. "Aş întreba, în perspectiva alegerilor viitoare, precum Cetăţeanul turmentat al lui Caragiale:" Eu cu cine votez?!" * Nu mi-a trecut niciodată prin minte că amantele pot fi diferenţiate, eu considerându-le pe toate la fel. Scriitorul argentinian Julio Alfonso Coreto distinge trei categorii de amante: amante-bibelou, capricioase şi egoiste, amante-matrioşka, nu ştii niciodată ce gândesc, amante-balonzaid, pe care te poţi baza în orice împrejurare. Argentinianul este mai sofisticat, spre deosebire de român, care le încadrează pe toate în categoria curve. * Acum, la bătrâneţe, citesc cu încântare psalmii lui Tudor Arghezi, pe care nu-i înţelegeam elev fiind: "Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş/Copac pribeag uitat în câmpie/Cu fruct amar şi cu frunziş/Ţepos şi aspru-n îndârjire vie”. Mare poet.