Ca de fiecare dată, în urma unui mare festival precum Untold, corul miraților începe să interpreteze melodia uimirilor sezoniere. S-a făcut mare vâlvă după ce un individ cunoscut în pseudo-lumea artistică a interpretat o lălăială al cărei text conținea mesaje jignitoare la adresa romilor și a femeilor, bașca oarece referiri la consum de alcool și droguri. Insul are foarte multe aprecieri pe platforma electronică unde se produce, ele datând cu mult înaintea prestației ce i-a iritat pe cei ce au descoperit doar acum prostul gust care a invadat spațiul românesc. Mesajele acestor inși deveniți peste noapte vedete umplu urechile și mințile a sute de mii, poate chiar milioane de români, iar faptul că au atât de multe aprecieri spune ceva despre nivelul de educație al acestui popor. Posturile de radio și televiziune cultivă, mai mult sau mai puțin conștient, aceste manifestări cu pretenții de act artistic. În realitate, enunțurile rostite pe scenă sunt niște banalități de nivelul unui taifas consumat pe banca din fața blocului, însă, se găsesc destui care să le confere o aură de lecție autentică de viață, chiar de frământare existențială. E plină pustietatea lumii virtuale de inși veleitari care se exprimă sărăcăcios, încercând cu degetul marea manifestărilor artistice. Prostul gust și grobianismul sunt ingrediente pe care le regăsim în foarte multe căzneli transformate în videoclipuri urmărite de masa indivizilor debusolați ce se regăsesc cu ușurință în orice banalitate ambalată într-un celofan înșelător. Lălăielile fără mesaj sau, dimpotrivă, cu trimiteri jignitoare, supurează de multă vreme în spațiul public, unele paranghelii de amploare nefăcând altceva decât să pună umărul la promovarea lor. Alte uimiri ciclice decurg din consumul de droguri crescut în timpul unor festivaluri, un alt fenomen care nu picură nicio noutate în starea de fapt. Ceea ce nu am înțeles este puterea unora de a se cutremura în fața unor asemenea întâmplări, de parcă ele ar fi picat ca un trăsnet asupra României. În țara asta un ins precum Gheboasă (așa e numit individul care a învolburat apele) e numit artist, iar faptul că mii de oameni îi știau textele și îl îngânau extaziați ar trebui să le dea de gândit celor ce s-au trezit, brusc, indignați. Ceea ce condamnă unii în gura mare e o stare de fapt, festivalurile sunt doar prilejuri ce reiterează situația. Unde au trăit până acum mirații de serviciu? În turnul de fildeș, în globul de sticlă? Când refuzi să trăiești cu picioarele pe pământ, nu purtat de alizeele virtuale, interacțiunea dintre frunte sau partea dorsală și realitate poate fi traumatizantă. Dacă mai ai și o doză de ipocrizie, e și mai dureros.