* Aşa îmi spunea un prieten, fost dascăl 40 de ani, la ţară, navetist, acum "rentier", tot la ţară, unde s-a stabilit după pensionare. Şi eu sunt în unele privinţe nostalgic, dar nu regret că am plecat dintr-un învăţământ care, acum, n-are prezent, iar viitorul este incert. Mereu pe picior de "modernizare" şi "perfecţionare", învăţământul din România… educată de lohannis este catastrofal (folosind un eufemism). În toate ţările civilizate, pilonii societăţii sunt: educaţia, sănătatea, cultura, numai la noi acestea sunt trei roţi la vidanjera naţională. * Un român, devenit american în stil de viaţă, încerca să mă convingă: "Canabisul, opiul, cocaina n-ar trebui să coste mai mult decât făina de mălai, fiindcă se obţin tot din plante. De ce sunt scumpe? Pentru că sunt interzise. Prostituţia, jafurile, crimele sunt asociate cu consumul de droguri tocmai pentru că aceia dependenţi trebuie să facă rost de mulţi bani. Dacă s-ar legaliza comerţul cu droguri "uşoare", preţul lor ar scădea, iar consumatorii n-ar mai trebui să se prostitueze, să jefuiască, să ucidă pentru bani". Pare logic, dar nu m-a convins. Sociologii ar trebui să ştie dacă a scăzut criminalitatea în ţările în care consumul de droguri este permis. * Sunt pe-o vorbă cu Adrian Cioroianu: "De la protecţia pitpalacilor şi până la apărarea Constituţiei, aproape fiecare aspect imaginabil al realităţii e acoperit de ONG-uri, majoritatea cvasianonime." Zic şi eu: Anonime, anonime, dar mulţi au strâns bani mulţi cu ele. * Nişte moftangii de vremuri noi au alcătuit un soi de "dicţionar de corectitudine politică", dorind să înlocuiască termeni tradiţionali, încetăţeniţi în limba română cu sintagme gen: persoană cu dimensiuni pentru un obez, funcţionar al controlului canin unui hingher, ofiţer sanitar unui gunoier, arhitect de peisaj unui grădinar, consultant mortuar unui cioclu, persoană cu dizabilităţi unui handicapat, rom unui ţigan, om de culoare unui negru etc. (Astea două de la urmă au fost adoptate de unii, dar mi se pare o prostie. Îmi amintesc că, pe vremuri, erau unii care se împotriveau introducerii neologismelor în lexicul românesc, propunând ca, de exemplu, cravatei să-i zicem "gât legău". Cum să-i zic unui garoi "rom", când el cântă în gura mare: "Io-s ţigan şi mama-i cioară, tata cântă din vioară!"?) * M-a întrebat un curios dacă aş fi fost dispus să fac altceva decât gazetărie. I-am spus că am şi făcut de altele, dar niciodată n-aş fi fost chirurg, să spintec burţile suferinzilor sau avocat, să-i învăţ pe inculpaţi şi martori cum să mintă cu seninătate, după ce au jurat cu mâna pe biblie. (Politica iese din discuţie ab initio.) * Pe TV 5 Monde am văzut, într-o seară, un film altfel decât cele mizerabile americane. Pe scurt: un ţăran şi nevasta lui trăiau izolaţi, în munţi, crescând oi, capre, cai, vaci, trudind zi lumină. Într-o seară, când omul, ca de obicei, a încercat să-şi ia raţia de sex, femeia l-a refuzat. Dimineaţa, la micul dejun, bărbatul s-a uitat fix la soţie şi-a întrebat-o direct: "M-ai înşelat cu vreun animal?” Ea, cu gura plină, i-a răspuns scurt: "Nu!" Asta s-ar numi… culmea geloziei pe la noi. (Filmul se numeşte "Coeur Animal" şi datează din 2009) * În Germania, brânza e de genul masculin – "der Kase", cârnatul e de genul feminin – ”die Wurst", iar ţara nu e "mamă" ci… "Vaterland", adică "tată". Cum aş putea eu să mă integrez acolo, unde toate-s pe dos? * Livia Ştefan (n.1982) vrea neapărat să fie poetă şi scrie: "/…/ Ies afară / cerul / e un cur enorm / sub care mă sufoc" şi "/…/ O să mor distrugând totul / o să mor urlând, urlând, urmărind motanii prin casă / o să mor înjurând ca o ţigancă / o să mor pe câmp ca un soldat ratat / o să mor într-o secundă / fute-mă moartă / ce căcat". Culmea e că unii critici literari au luat-o în serios!