Festivalul măsurilor disperato-penibile continuă. Credeați că acea posibilă creștere a TVA pentru hrana animalelor de companie e crema ridicolului guvernării? Nici vorbă, oamenii ăștia au resurse inepuizabile de tâmpenii. În spiritul tovarășilor ce băgau spaima în ”burgheji”, guvernanții de azi mimează dreptatea socială și suprataxarea bogaților. Ultima aberație care le parazitează mintea este supraimpozitarea proprietăților cu o valoare de peste 500.000 de euro. Așa, dragi tovarăși, să îi ardem pe exploatatori, să le punem botniță pentru a nu mai putea suge sângele poporului. Lăsând gluma la o parte, lansăm două întrebări legitime: cine stabilește valoarea proprietății și cât va costa evaluatorul? Asta e prima. A doua: dacă tot suntem într-o societate capitalistă, de ce trebuie statul să supraimpoziteze bunurile de valoare ale cuiva pentru care omul a plătit? Știu, vor sări unii să spună că acele viloace nu sunt clădite prin muncă cinstită. Asta nu o stabilim noi, cârcotașii, comentatorii; dacă bunurile imobile au fost dobândite ilegal, e treaba Justiției să stabilească acest lucru. Și dacă așa stau lucrurile cei care au greșit vor plăti, nu trebuie să îi supraimpoziteze statul, așa, preventiv. În altă ordine de idei, estimările pot fi subiective, întrucât am văzut de multe ori criterii de evaluare absolut idioate. Posibila măsură nu e decât o jalnică tentativă de a mai aduce niște bani la buget și a livra satisfacție celor ce îi urăsc pe ”ciocoi”. Nu știu cum se face, dar guvernanții dau cu pocnitori și fumigene în toiul verii, mai ceva decât de Crăciun. Vor să repună bugetul pe picioare prinzându-l cu sârmulițe ruginite pe unde l-au nenorocit predecesorii. Nu merge, pentru că sârmulițele alea ruginite nici nu țin, nici nu dau aparența lucrului făcut cu cap. Ce a făcut statul pentru cei ce și-au cumpărat/construit case de o jumătate de million de euro? Pentru unii o fi făcut câte ceva, neoficial, dar mai sunt în țara asta și oameni care muncesc, fac afaceri corecte. De ce trebuie băgați la un loc cu șmenarii? Vine un miros acru de colectivizare scoasă din cufărul istoriei și ai sentimentul că deasupra discursurilor despre supraimpozitarea bunurilor ”de lux” șade o bască ponosită de ilegalist sinistru dezgropat și stropit cu apă vie. Cum să nu fim codașii Europei când vrem să facem din gloaba economică armăsar musculos, apelând la găinării, ciupeli, cârpeli, toate aruncate de-a valma într-o strategie falimentară?