Articol
* Pe vremuri, destule căsnicii se contractau prin intermediul anunţurilor la mica publicitate din gazete gen: "Văduvă fără copii, etate mijlocie, trecut ireproşabil, perfect sănătoasă, foarte simpatică, educaţie aleasă, bine situată, doreşte căsătorie domn până 55 ani, distins, manierat, cult, nevicios, moşier sau funcţionar superior stat, eventual cu maşină" Acum, fetele şi băieţii se întâlnesc la un club de fiţe, merg şi fac o …probă de microfon, se căsătoresc, fac doi copii, după care divorţează cu tărăboi. Nici politicienii trecuţi de prima tinereţe nu-s mai breji (vezi Tăriceanu, Petre Roman) sau afacerişti (gen Ţiriac, Ilie Năstase) etc. * Şi-o breaking news din 1940: ”Opt inşi încă neidentificaţi au încercat să săvârşească un atac asupra locuinţei profesorului universitar Coriolan Petran de pe strada Alecsandri din Sibiu. La semnalele de alarmă ale portarului, locuitorii imobilului au pus pe fugă pe bandiţi, care s-au refugiat spre periferia oraşului. "Acum ştirile nu spun mai nimic, ba să nu uit: dau vârsta, nu şi numele, accidentatului sau hoţului ori violatorului, de parcă aia l-ar interesa pe cititor. * În 1841, la Iaşi, Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi au publicat prima carte de bucate românească: "200 de reţete cercate de bucate, prăjituri şi alte trebi gospodăreşti", chiar dacă majoritatea sunt traduse din franceză sau germană. Iată câteva: "Babe opărite, hulubi înăduşiţi, bou de modă, caralabii rumene, pastramă de mascur, lapte zburat, găluşciele de creieri…Aşa-i când traduci mot-a-mot: în loc de lapte de pasăre îţi iese lapte zburat. * Un hâtru a descoperit "paradoxul hot dog", o mâncare ce-mi face greaţă? ÎI muşti de la un capăt şi tot ce conţine se scurge pe la capătul celălalt". Dacă se poate, pe reverele sacoului sau pe cravată! * Am recitit câteva pasaje din cartea "Creştetul gheţarului" (Jurnal 1969- 1971) de Constanţa Buzea, fosta soţie a lui Adrian Păunescu. Îi face acestuia un portret puţin măgulitor şi totuşi au avut doi copii împreună: "Nu o dată am avut convingerea că e nebun, că şi -a pierdut minţile /…/Lângă un soţ din ce în ce mai evaziv nu-mi pot odihni nici trupul, nici sufletul/…/Lacom şi avid să parvină. Îşi simte valoarea, superioritatea, dar e superficial, totuşi, posesiv, violent şi gelos/…/Îşi aranjează să rămână singur în Bucureşti. Ne expediază în vacanţe lungi ca să-şi facă de cap/.. ./Mila lui pentru părinţi rămâne pur teoretică, una care dă bine între amici ce nu cunosc detaliile din interior/…/ Două luni după căsătorie am avut revelaţia eşecului. N-am spus nimănui. N-am fost niciodatã cu adevãrat unul pentru altul/…/Setea lui de notorietate îl face glorios, erou al clipei, cu vocaţie pentru viaţa publică, gesticulant politic/…"/Volumul a apărut în 2009. Adrian Păunescu a murit în 5 XI 2010, deci a putut să-l citeascã. (Mã întreb, dacã aş muri înaintea lor, ce-ar scrie soţiile despre mine?) * Un dialog la distanţă, scris, între preşedintele Roosvelt al Statelor Unite şi Stalin, după întrevederea celor doi de la Ambasada sovietică din Teheran: "Domnule Mareşal, ar fi extrem de jenant pentru mine dacă ar transpira în presă ceva din natura discuţiilor purtate împreună" (F.R) "Domnule Preşedinte, confirm primirea telegramei şi vă comunic măsurile luate: stenogramele au fost distruse, iar translatorul, împuşcat" (l.V.S.) Aşa se scriu istoriile.