Pentru că sunt incapabili să gândească la o distanță mai mare de un metru de propriul nas, politicienii noștri dau cu mucozitățile în fasole în mod frecvent. În această perioadă clocotesc discuțiile despre renunțarea la scutirea de la plata contribuțiilor la sistemul de Sănătate pentru angajații din agricultură și construcții. În același context, s-a repus pe tarabă subiectul impozitării celor ce lucrează în IT la fel ca angajații din celelalte domenii, fără scutirile de la plata dărilor existente de atâta amar de vreme. Am înțeles, trebuie să existe o motivație pentru acoperirea deficitului forței de muncă din unele sectoare, însă, dacă nu ai niște măsuri bine gândite, riști să generezi nemulțumire și frustrare în rândul celorlalte categorii profesionale. Sănătatea e un domeniu cel puțin la fel de important precum agricultura sau construcțiile, căci fără oameni sănătoși nicio societate nu poate evolua. De ce nu există facilități fiscale și în acest domeniu, indiferent dacă vorbim de sistemul public sau privat? Cei care lucrează în Zona Industrială Vest din Sibiu, în alte domenii decât agricultură, construcții sau IT s-ar putea simți discriminați, pentru că nu beneficiază de anumite scutiri la plata impozitelor. Se vor întreba, absolut legitim, dacă munca lor e mai puțin importantă. Reintroducerea plății unor contribuții și a impozitării obișnuite pentru unele categorii profesionale e, dincolo de o măsură aducătoare de bani la bugetul statului, o reparație morală. Bineînțeles, politicienii nu au apăsări în privința frustrărilor iscate de astfel de reglementări la nivelul individului, ci urmăresc două ținte: creșterea contribuției la bugetul de stat și furnizarea iluziei unui act de dreptate socială maselor de manevră. Parcă îi auzi spunând: ”Iubit popor, suntem cu toții egali în fața impozitării, de accea vrem să reintroducem contribuții egale pentru toată lumea!”. Doar că această revelație (?) s-a ițit cu puțin înainte de înfierbântarea electorală. Vor spune unii că nu înțelegem importanța atragerii lucrătorilor spre anumite domenii precum agricultura, construcțiile sau IT. Dar vânzătorii, inginerii, șoferii, poștașii, ospătarii, pădurarii de ce nu ar trebui sprijiniți, de vreme ce există un deficit de personal și în aceste activități. Pacea socială și armonizarea relațiilor și așa tensionate dintre românii între care politicienii au semănat mereu dihonie nu i-au preocupat niciodată pe cei ce au slobozit legi scrise pe genunchi ori cu dedicație. Starea psihică și sufletească a norodului, gradul lui de (ne)mulțumire nu reprezintă pentru oamenii politici o temă demnă de interesul lor.