Dumitru Solomon este antrenorul de numele căruia se leagă promovarea campioanei județene ACS Mediaș 2022 în Liga 3, la numai un an de la înființarea clubului din orașul de pe Târnava Mare. Avându-i de-a dreapta și la stânga pe Doru Dudiță și Dorin Roșca în staff-ul tehnic, Solomon a reușit – deși a ajuns la vârsta pensionării – prima sa promovare la un asemenea nivel, al seniorilor.

Ar mai fi putut avea încă una în ”siviu” dacă nu ar fi fost demis la o zi după ce câștigase derbiul seriei, între primele două clasate, cu ASA Tg. Mureș, în urmă cu două decenii și jumătate, an în care Gazul Metan se întorcea în prima divizie de la noi.

În cele peste patru decenii dedicate însă fotbalului medieșean, din postura de antrenor, Dumitru Solomon a reușit destule performanțe la nivelul juniorilor.

Într-un amplu interviu acordat Tribunei, Solomon vorbește despre experiența trăită în Liga a IV-a cu noua echipă a Mediașului, despre jucătorii pe care i-a lansat în fotbalul mare de la juniorii Gazului Metan, despre planurile de viitor și, nu în ultimul rând, despre acest proiect fotbalistic din localitatea de pe malurile Târnavei Mari, în cadrul căruia accentul se va pune pe jucătorii din oraș și împrejurimi.

– Domnule Solomon, în primul rând felicitări pentru această promovare, cu ACS Mediaș. A câta este, din lunga dumneavoastră carieră de antrenor?

– Mulțumesc pentru urări! Să știți că e prima promovare la nivelul acesta, la seniori, dar am mai antrenat la Divizia B (n.a. actuala Liga 2) și am fost la un pas de promovare. În 1998, am câștigat derbiul seriei, la Mediaș, cu ASA Tg. Mureș, cu scorul de 3-1, iar a doua zi am fost demis. Aveam obiectiv clasarea pe locurile 2-6 și eram pe locurile 1-2.

– Deci, cumva erați în afara obiectivului, dacă vă situați pe primul loc… Glumesc! Înainte de asta, ați activat la juniorii Gazului. La fel și după, nu?

– Da, am continuat la juniorii clubului nostru din Mediaș. Cu diferite grupe am ajuns la turneele zonale, am avut performanțe.

Acum doi ani, cu juniorii de Elită, am luat locul 4 pe țară. Ne-a eliminat, în semifinale, Gică Hagi cu Viitorul Constanța, apoi am pierdut finala mică, cu FCSB-ul, la București.

Din generația respectivă, de 2003, i-am promovat pe Covaci, Dragoș Iancu, portarul Uțiu, care e acum la Hermannstadt… Tudor Oltean la FC Brașov, Nicula la Dăești, Dogaru la Rm. Sărat… Au plecat Callo la Tg. Mureș, Plumbuitu la Tunari, via-Metaloglobus.

– Pe o parte dintre ei i-am văzut la lucru și în tricoul Gazului, în prima divizie, nu-i așa?

– Da, așa este. După ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat la Mediaș, în primăvara anului trecut Gazul  a terminat campionatul cu juniorii. Mulți erau din generația mea și m-am alăturat domnului Boroncoi la echipa mare a Mediașului. Am dus la bun sfârșit campionatul, apoi știți ce s-a întâmplat cu Gaz Metan. După aceea, cei mai buni dintre jucători, cei care au avut oferte, au plecat, pentru că ați văzut ce s-a ales de echipă.

– Iar în vară ați acceptat provocarea de a încerca o promovare din Liga a IV-a…

– În vara anului trecut m-am alăturat noului proiect, cel al unor foști jucători și oameni de fotbal locali, domnii Ionuț Buzean, Cristi Pustai, Ioji Biro, Dorin Roșca, Eugen Pîrvulescu, Eric de Oliveira, Doru Dudiță…

Avem un centru de copii și juniori sănătos, cu 250 de copii legitimați, grupe de juniori bune.

Am pornit de jos, avem un mod de lucru care presupune transparență, corectitudine, capacitate profesională. Totul transparent, cu cei din conducere, foști jucători și actuali oameni de fotbal care se ocupă de partea administrativă, iar noi, din corpul tehnic, eu cu Doru Dudiță, mai apoi și cu Dorin Roșca, văzându-ne de treabă pe ”felia” noastră. Chiar dacă am pornit cu șansa a treia, după Inter și FC Avrig, i-am adunat din mers pe copiii noștri, am reuțit într-adevăr, în tur, să ne menținem neînvinși și după aceea ne-am așezat mult mai bine în iarnă, după o pregătire centralizată, am început să ne mobilizăm, am mai completat lotul cu niște băieți și am reușit să promomovăm.

-Sincer, înaintea sezonului, vă așteptați la un parcurs fără sincope?

– Nu mă așteptam, pentru că eram la început și era ceva nou pentru noi, dar am sperat să avem rezultate bune de la o etapă la alta pentru că îi știam destul de bine pe băieți, am lucrat cu majoritatea, dacă nu cu toți, în anumite generații. De exemplu, Pajco a lucrat cu mine în generația de '94, generație din care făcea parte și Iulian Cristea, care a plecat la FCSB și acum e la Rapid. Au existat însă întreruperi și cel mai greu a fost să îi aduc la un anumit echilibru. În ce sens? Ei nu au mai fost obișnuiți să parcurgă un ciclu săptămânal sau un plan de etapă complet. La echipele de județ făceau două antrenamente pe săptămână, sau se întâlneau înainte de meci. Unii erau plecați pe-afară vara, cu întreruperi în pregătire. A fost foarte greu, la început, până i-am adus pe o anumită linie continuă.

După aceea, din iarnă a fost mult mai ușor, pentru că ne-am așezat. Am continuat cu rezultatele pozitive, am mers din victorie în victorie. În anumite momente ne-am testat în amicale cu echipe din liga a treia, am vrut să vedem cam pe unde ne situăm. Chiar dacă, după cum știți, rezultatele din meciurile amicale nu sunt neapărat concludente, am avut un punct de reper, să vedem și noi cam pe unde suntem. În campionatul ăsta, Liga a IV-a, știți cum e, sunt 4-5 echipe competitive, iar restul sunt la o diferență prea mare. Și-atunci, nu poți să-ți dai seama la ce nivel ești, competițional. Astăzi câștigi cu 7-0, mâine pierzi cu 1-0. Oscilația asta nu-ți oferă o realitate și nu este pozitivă nici din punct de vedere fotbalistic, nici din punct de vedere mental. Pentru că vedeți cum e jucătorul, dacă știe că joacă, vă dau un exemplu, cu CS Agnita, intră pe teren mai pe vârfuri, cum se zice, nu se concentrează pe tot parcursul jocului.

– Dintre cei cu care ați încheiat sezonul și ați promovat, e vreunul căruia îi expiră împrumutul, sau care e la final de contract și nu va mai continua la Mediaș?

– Din câte știu eu, nu! Am înțeles că Maxim, care a fost împrumutat de la UTA Arad, ar urma să continue la noi, nu știu sub ce formă, în continuare împrumutat, sau definitiv. Asta vă pot spune doar cei din rândul membrilor fondatori ai clubului.

– Ați stabilit data la care se reunește echipa, până când au vacanță băieții?

– Vacanța ia sfârșit pe 17 iulie, când e prevăzută reunirea. Am și perfectat cinci meciuri amicale, cu Cugirul pe 22 iulie, apoi pe 27 iulie, cu Galda de Jos, după care urmează meciuri cu Bistrița-Năsăud, Ungheniul și returul cu Cugirul

Am înțeles că se preconizează și un cantonament, probabil de pe 24-25 iulie până pe la începutul lunii august. Locația nu este cunoscută deocamdată, probabil se vor stabili mai multe când se întâlnesc membrii fondatori, luni (n.a. astăzi) sau marți, când se va discuta și despre buget și vor fi toate lucrurile puse la punct. 

– Sunteți încă sub contract cu ACS Mediaș, sau la finalul contractului, ați ajuns la o nouă înțelegere, care e situația dumneavoastră?

– Nu mai sunt sub contract, acum sunt la vârsta pensionării.

– Să nu ziceți că aveți deja 65 de ani…

– Nu, am 63 de ani, dar pot ieși la pensie pentru că am 30 de ani petrecuți la Copșa Mică. Pe 6 mai am împlinit 42 de ani de când sunt în slujba fotbalului medieșean, mi-au trecut prin mână, cum se spune, mii de copii și juniori. Pe repede-nainte, din câte îmi aduc aminte, ar fi echipa din ’98, cu Miclăuș, Ciurar, Hanc, Boroncoi, Ștefan Vasile, Dan Maier, Puștea, Alin Tulea, sau cea din 2000, cu Ionel și Cosmin Hașegan, Mosora, Răzvan Popescu… Mulțu, mulți copii talentați care au jucat ceva fotbal la viața lor. Dar, asta mi-a fost menirea, ăsta mi-a fost locul.

Cel mai important, Mediașul merită să aibă echipă cel puțin în liga a doua. Nu știu dacă anul acesta am făcut mult, sau puțin, cu toții am pus suflet… Anul trecut, pe vremea asta, ne-am despărțit de Gaz Metan cu lacrimi, anul ăsta am revenit cu lacrimi de bucurie după această promovare.

Le-am spus băieților că cel mai important lucru este să realizeze ceea ce și-au propus, adică să îndeplinească obiectivul, iar succesul, consecințele le vor vedea după ce vor obține aces succes.

– După înfrângerea din primul meci, de la Gheorghieni, cum i-ați motivat, ce le-ați spus în vestiar, la retur?

– Nu m-am gândit în niciun moment că nu putem întoarce rezultatul, pentru că am studiat adversarul. La Gheorghieni, am subestimat puțin adversarul, iar adversarul a pus un pic presiune pe noi, a început mai agresiv, asta a fost una, dat fiind faptul că noi am avut mulți tineri în teren, iar a doua, după minutul 60, n-au mai reușit să treacă de centru, dar am ratat, după ce ne-am trezit și am simțit adversarul. La Mediaș, i-am sufocat, nu le-am dat nicio șansă, în prima repriză n-au prea trecut centrul terenului. Ideea noastră a fost să nu-i lăsăm să gândească ce vor face. Am pus o presiune pe ei fantastică, nici n-au trecut de centru.

– Dacă îi mențineți în lot pe toți cei cu care ați reușit promovarea, în opinia dumneavoastră cam de câți jucători ar mai fi nevoie pentru a face față cu brio în Liga 3, eventual să vă bateți încă o dată la promovare, să faceți saltul în Liga 2?

– Ar mai fi nevoie de câțiva jucători cu experiență, nu mai mulți de trei sau patru. La capitolul acesta suferim un pic, în momentele psihologice să fie cineva care să rupă un pic jocul adversarului, să salveze situația, să ieșim din apărare pe construcție. Ăștia tineri sunt tot timpul preocupați să joace. Vedeți că și la echipele mari sunt momente în care trebuie să arunci o minge în adâncime, să salvezi situația.

– Aveți pe cineva în vizor? Din câte știu, accentul îl puneți în continuare pe localnici sau jucători care au mai avut de-a face cu Mediașul sau sunt din împrejurimi…

– Așa cum am mai spus, în momentul de față tot ce ne interesează sunt foștii noștri jucători. În paralel, am fost preocupați de juniorii noștri, copii născuți în 2004, 2005 și 2006, chiar i-am luat pe câțiva alături de noi, să se pregătească cu noi