Luni dimineața ne-am trezit în dangătul limbajulul de lemn al șabloanelor legate de ”emoțiile de la BAC”. Știriștii patriei s-au întrecut în jumuliri ale subiectului, apucându-l de tot felul de toarte artificiale. De fapt, ce e BAC-ul? Pe vremuri i se spunea examen de maturitate, însă cum maturizarea nu mai e o chestiune de actualitate, rămâne că e un hop peste care trebuie să treci pentru a căpăta o diplomă. Ea, bucata de carton, te va trimite la nivelul următor al așa-zisului traseu al educării, la facultate. Azi, toți absolvenții de liceu vor să ispășească studii universitare, indiferent dacă au sau nu chemare pentru profesiile pe care și le aleg. Suntem pe cale să devenim o țară plină de absolvenți de studii superioare, mulți dintre ei cu lipsuri mari în valiza cunoștințelor de bază, darămite în cea cu zestrea de profil. Pentru că ținem mai mult la statistici decât la realitate și din cauza subfinanțării Educației, am făurit un lanț al slăbiciunilor, alcătuit din zalele compromisului. Habarniști sau bine pregătiți, elevii și studenții din România trebuie să promoveze mai toate examenele, pentru că altfel apar neplăcutele urmări materiale, și uite așa ne trezim cu posesori de patalama cărora le e greu să lege două vorbe, două fire, două idei, două ecuații șamd. Nu mai avem școli care să pregătească (pe bune) electricieni, mecanici, instalatori, ospătari, lăcătuși etc. Am devenit o nație de ”telectuali”, o parte dintre ei analfabeți, dar cum funcția doboară gradul, și diploma camuflează sărăcia cunoștințelor. E inutil să atribuim vina exclusiv elevilor, dascălilor sau mai știu eu cui, în condițiile în care diluarea profesională și degradarea sunt fenomene ce ștrangulează societatea românească și nu numai. Nu generalizăm, din fericire sunt și elevi și studenți care nu trec prin școală precum gâsca prin apă sau trenul Intercity prin halta Colun, dar sunt mai puțini decât cei ce vânează doar bucata de carton amăgitoare ce le așează deasupra capului eticheta falsă a specialistului în x sau y domeniu. Carevasăzică, emoțiile ce au dat în pârg luni sunt, în mare parte, legate de obținerea diplomei, o verigă dintr-un lanț al amăgirilor. Învățământul românesc e unul eșuat, pentru că a reușit să cultive mentalități eronate, apucături bolnăvicioase, un mare apetit pentru compromis și să transforme examenul de maturitate într-o abordare imatură. Elevii nu sunt produsul acestui sistem, ci victimele lui, pentru că timp de trei decenii Educația românească a fost scena unor experimente tragice și calul de bătaie pentru manifestarea unor ambiții prostești. La toate acestea se adaugă nepăsarea și inconștiența celor ce au păstorit învățământul, propulsați în funcții de tătucii politici.