Președintele BC CSU Sibiu, Horațiu Floca, a declarat, într-un interviu acordat în exclusiitate pentru Tribuna și Tribuna Sporturilor, că până și în cele mai dificile momente a crezut că echipa va prinde play-off-ul și va face o figură frumoasă în acest sezon, chiar dacă, la un moment dat, era în pericolul să nu prindă nici măcar Top 10.

Floca a explicat de ce s-a mers pe mâna lui Miguel Angel Hoyo la începutul sezonului, iar mai apoi i s-a dat credit lui Tomas Rinkevicius. Tototdată, oficialul clubului sibian a vorbit despre revenirile lui Monyea Pratt și rareș Uță, doi jucători care s-au dovedit extrem de importanți în finalul sezonului.

Horașiu Floca a vorbit și despre interdicția de a transfera jucători din afara țării și cum a reușit clubul să depășească și această perioadă dificilă, dar și despre relația cu suporterii, mesajele primite după cucerirea medaliilor de bronz, precum și desppre stadiul în care se află demersurile pentru ca Sibiul să devină unul din centrele regionale din baschetul românesc.

– Din afara clubului, sezonul 2022/2023 a părut a fi unul mai agitat decât precedentele pentru BC CSU Sibiu. Cum a fost… din interior?

– Din interior, a fost un sezon lung, greu, cu foarte multe provocări, situații pe care a trebuit să le gestionăm, să trecem peste ele, dar în același timp, a fost un sezon foarte frumos, în care s-a dovedit încă o dată că munca, efortul, corectitudinea, sacrificiile își arată într-un final roadele.

Un sezon care ne-a adus și multă suferință, dar și satisfacții pe măsură. Greutățile la care a trebuit să facem față toți cei din club ne-au obligat să ne adaptăm la fiecare situație în parte, ne-au făcut mai puternici și – cel mai important – ne-au unit și mai mult pe toți cei ce iubesc și simt în spiritul CSU Sibiu: jucători, antrenori, conducere, parteneri și binențeles suporteri.

– Ați pornit la drum cu ibericul Hoyo pe bancă și un lot făcut de el, iar pe parcurs v-ați despărțit de mai mulți jucători sosiți în vara anului trecut, precum și de antrenor. Ce s-a întâmplat cu Hoyo, de ce v-ați despărțit?

– Miguel Hoyo a fost cel care a preluat echipa în sezonul precedent, într-un moment de criză. Echipa avea, în acel moment, un record negativ de 3 victorii și 7 infrangeri, era mai aproape de partea inferioară a clasamentului decât de play-off. A gestionat bine resursele avute la dispoziție și – împreună cu jucatorii – a reușit să ducă echipa în play-off. Era normal ca să continuăm și în acest sezon împreună, cu o echipă pe care să și-o construiască după principiile și filozofia proprie. Încă de la începutul sezonului actual ne-am lovit de accidentarea gravă a lui Mendicote, cel care a jucat doar câteva partide în presezon. Am fost nevoiți să facem o primă schimbare și așa a apărut în lotul echipei Gaston Whelan. I

Începutul de sezon nu putem spune că a fost rău, am câștigat partidele de pe teren propriu, am învins la Sibiu pe Pitești și Tg. Mureș, am câștigat în deplasare la Miercurea Ciuc și am pierdut acasă cu Rapid, apoi în deplasările de la Cluj și Craiova, pe terenul a două echipe participante în cupele europene și cu ambiții mari și în acest sezon intern.

A mai fost și participarea în Cupa României, unde am obținut o victorie și o înfrângere în turneul de calificare, ratând calificarea la turneul Final 8.

Credit pentru Rinkevicius

– Cum ați ajuns la Rinkevicius? Au mai fost și alte opțiuni?

– Cred că și colaborarea cu Tomas, dupa plecarea lui Miguel, era o chestiune de normalitate, antrenorul lituanian se afla deja de un sezon și jumătate în cadrul clubului nostru. A demonstrat, la echipa a doua, care activează în liga secundă din România, că este un antrenor valoros. Nu ne-am gândit în acel moment la alte opțiuni de antrenor, era într-un fel normal ca Tomas să aibă această oportunitate de a prelua prima echipă. Ba, mai mult, avea și alte avantaje, făcând deja parte din clubul nostru, cunoștea lotul, organizarea și filozofia clubului nostru și, în același timp, cunoștea și nivelul ligii din România, astfel că trecerea la prima echipă ar fi trebuit să fie mai ușoară pentru el.

Așadar, Tomas s-a angajat la preluarea primei echipe iar noi, cei din conducerea clubului, ne-am angajat în fața lui că vom face tot putem ca să îmbunătățim lotul de jucători astfel încât împreună să ne putem atinge obiectivele.

– A cui a fost ideea să îi readuceți pe Pratt și Uță? Cred că vă felicitați pentru asta…

– Din toate mișcările de jucători și modificarea adusă la nivelul staff-ului, clubul a avut de câștigat. Am făcut o analiză, impreună cu Tomas, în care am văzut care erau pozitiile de jucători la care se puteau aduce îmbunătățiri lotului de jucători. Ideea cu readucerea lui Pratt și Uță a fost a colegului meu, Laurentiu Buduleci (n.a. președintele secției de baschet a clubului). Tomas și-a dat acordul pentru ambele ”implanturi” și apoi ne-am concentrat pentru finalizarea acestor transferuri. Nu a fost o muncă ușoară, simplă, amândoi jucătorii erau sub contract cu alte echipe, trebuiau eliberati din acele contracte. În același timp, și la nivelul lotului nostru de jucători trebuia să eliberăm pozițiile respective, să ne despărțim de anumiți jucători din lot. Au fost multe negocieri în această direcție, dar iată că am reușit să ne despărțim de comun acord de Djordjevic, Walton si Ozcan și să semnăm contracte cu Pratt, Uță și ulterior cu Paolo Marinelli.

Vreau să subliniez că despărțirile de cei 3 jucători s-au făcut fără a fi nevoiți să plătim sume compensatorii către aceștia, ei au fost plătiți la zi pentru perioada petrecută la Sibiu, iar ulterior și-au continuat cariera la alte echipe.

Despre interdicția de a transfera și cine a provocat situația

– Cât de mult a cântărit faptul că, la un moment dat, ați avut interdicție la transferurile de-afară? Cum s-a ajuns la această situație?

– Interdicția temporară la transferuri nu a afectat deloc activitatea echipei, nu a avut niciun impact asupra jucătorilor și antrenorilor și nici asupra rezultatelor sportive. În sportul profesionist se întâmplă astfel de situații, interdicțiile se ridică după respectarea anumitor condiții. Noi am ajuns în această situație în urma unui prim proces deschis împotriva clubului de către un fost antrenor (n.a. Dan Fleșeriu) al echipei. În urma procesului, Tribunalul Baschetbalistic Arbitrar a decis că trebuie ca CSU să plătească o sumă de bani fostului antrenor. Până la efecturarea plăților conform deciziei tribunalului, FIBA a pus această interdicție.

– Cum s-a soluționat această criză?

– Clubul a plătit toate sumele datorate în luna noiembrie anul trecut, dar criza s-a soluționat doar în luna februarie a acestui an deoarece reclamantul a invocat diverse tertipuri avocațiale pentru a nu fi de acord cu ridicarea interdicției. În luna februarie, FIBA a ridicat interdicția, așa cum era normal să se întâmple. Dar criza nu s-a soluționat nici atunci deoarece reclamantul a deschis proces împotriva clubului și în instanța din România.

– La un moment dat, echipa era aproape să rateze Top 10. Mai sperați, în momentele acelea, că vă reveniți și o să luptați pentru o medalie?

– Pot spune că speram să ne calificăm în Top 10, în general sunt o persoană care luptă până la capăt și aveam încredere în lotul de jucători, în conducerea tehnică a echipei și în felul în care se muncește în asociația noastră. Pe de altă parte, de ce credeți că, împreună cu colegii din conducere și din Consiliul de Administrație al clubului, am făcut toate eforturile pentru a îmbunătăți echipa, pentru a ridica nivelul lotului de jucători, dacă nu aveam această dorință și speranta de calificare? Dar, mai important decât sperantele celor din conducerea clubului a fost că jucatorii și antrenorii au avut încredere în forțele lor, în munca depusă, în chimia și puterea grupului lor.

A urmat calificarea în Top 10, pe deplin meritată, apoi un parcurs foarte bun în această fază a competiției și calificarea în play-off de pe locul 5 la finalul sezonului regular.

Ce a urmat în play-off, sigur va intra în istoria clubului, fiind pentru prima dată când echipa Sibiului căștigă două tururi de play-off fără să aibă avantajul terenului propriu, ba mai mult, căștigând meciul decisiv în deplasare. Noi, în ultimii 10 ani, nu am avut, la Sibiu, astfel de evoluții în play-off, de cele mai multe ori s-a întâmplat să pierdem în play-off, chiar dacă aveam avantajul terenului propriu.

Primele activități ale centrului regional de la Sibiu, posibil în toamnă

– Președintele Federației Române de Baschet, doamna Carmen Tocală, vorbea, la Sibiu, în urmă cu câteva luni, despre un centru regional de baschet în localitatea noastră. Ce pași au mai fost făcuți în această direcție?

– Proiectul de regionalizare a activității baschetbalistice demarat de către FRB se desfășoară la nivel național, una dintre regiuni fiind desemnată la Sibiu și va acoperi județele Alba, Brașov, Vâlcea și bineînțeles Sibiu. Suntem în plin proces birocratic de obținere a avizelor și formalităților necesare pentru ca regiunea Sibiu să fie funcțională. O estimare realistă în acest demers este că în toamna acestui an vom avea primele activități în regiunea Sibiu.

Despre bugetul pentru sezonul viitor

– Performanța de la finalul acestui sezon obligă, anul viitor, la cel puțin o clasare la fel de bună. De ce buget ați avea nevoie pentru a vă bate și mai sus, cu Clujul și Oradea?

– Chestiunea cu bugetul unei echipe este una care, la Sibiu, a fost tot timpul de actualitate. Multe rezultate modeste au fost puse pe seama bugetului, pentru că asta este cea mai simplă și ușoară scuză. Eu cred că mai important decât mărimea bugetului este modul în care este gestionat acel buget, chibzuința, echilibrul și predictibilitatea, începând de la formarea bugetului până la folosirea lui cât mai eficient, cu rezultate cât mai bune. Avem destule exemple de echipe cu bugete mari care au clacat, așa cum și echipe cu bugete modeste au reușit să facă performanță. Pentru că în sport este o vorbă: "Nu bugetul joacă pe teren". Și de multe ori este așa. Dacă clasamentul s-ar face în funcție de valoarea bugetului, atunci care ar mai fi farmecul sportului, unde ar mai fi loc de imprevizibil, dacă am ști de la începutul partidei sau competiției cine va căștiga? Cel mai bun exemplu îl avem în acest sezon, s-au anunțat în vară multe echipe din Liga Națională că au super-bugete, cu loturi de jucători valoroase… Dacă se făcea clasamentul în vara trecută, în funcție de bugete, probabil Sibiul era pe locurile 10-12.

Ulterior, prin venirea unor noi sponsori și parteneri lângă echipă, cred că ar fi trebuit să terminăm campionatul pe locurile 7-9. Noi am terminat campionatul pe locul al treilea, ceea ce demonstrează că în acest sezon, la Sibiu, conversia între buget și rezultate a fost probabil cea mai bună din Liga Națională. Ca să vă răspund la întrebare, ar trebui să știu exact ce bugete vor avea alte cluburi în sezonul viitor, ceea ce este prea devreme și, în același timp, nu cred că există cineva care să știe cu exactitate ce bugete au alte cluburi, pot fi cel mult doar niște estimări și valori aproximative.

– Credeți că un astfel de buget ar putea fi construit, avându-se în vedere că locul 3 de la finalul acestui sezon a creat, la Sibiu, o stare de bine, euforie?

– Deși nu am răspuns cu o valoare a bugetului la întrebarea anterioară, noi – cei din conducere și din Consiliul de Administrație – ne dorim și cred că putem să contruim un buget mai consistent pentru sezonul viitor, și asta va fi una din principalele noastre preocupări în perioada următoare. Faptul că am terminat pe podium implică automat calificarea și participarea în sezonul viitor al cupelor europene, acolo unde revenim după doar două sezoane. Bineînțeles că această participare va genera costuri suplimentare, costuri pe care noi nu le-am prevăzut la începutul anului fiscal 2023, pe care nu le-am bugetat și va trebui să ne adaptăm bugetul și cu cheltuielile necesare pentru cupele europene.

Despre mesajele de după câștigarea finalei mici: ”M-au surprins multe!”

– Ce reacții ați primit după câștigarea finalei mici cu Rapidul? Ce mesaj de felicitare v-a surprins cel mai mult și v-a bucurat în același timp?

– Am primit foarte multe mesaje de felicitare atât dupa seria cu Voluntariul, din primul tur al play-off-ului, cât și după câștigarea ”bronzului” în partida decisivă din Sala ”Rapid”. Mesajele au venit de la mulți conducatori ai echipelor din Liga Națională, de la conducerea Universității ”Lucian Blaga”, de la oficialitățile locale, sponsori și parteneri ai echipei, precum și de la foarte mulți suporteri. Tuturor le-am răspuns că este meritul jucătorilor și al antrenorilor, ei au dat dovadă de caracter, nu au renunțat și au luptat până la capăt să atingă maximum posibil. M-au surprins multe mesaje, dar în două dintre ele expeditorii își cereau scuze pentru că, în luna ianuarie, au avut o atitudine nepotrivită la adresa conducerii clubului atât în Sala ”Transilvania”, cât și în social media. Regretau că au atacat conducerea clubului și implicit echipa. Ne-au transmis că le pare rău că s-au lăsat influențați de anumite persoane care, conform spuselor lor, în acea perioadă urmăreau doar destabilizarea clubului. Nici nu am știut ce să le răspund la acele mesaje, am apreciat sinceritatea lor si m-am bucurat că au avut puterea să recunoască. Cel mai mult m-am bucurat că evoluția echipei și rezultatele obținute au arătat că suntem un grup unit, o familie care nu poate fi destrămată așa usor, la primele semne că ceva nu merge cum trebuie.

– Fanii au fost senzaționali. Poate aveți un mesaj pentru ei…

– Suporterii sibieni merită din plin să se bucure de această medalie de bronz. Faptul că sunt suporterii care apar alături de echipă oriunde în țară, care au fost de trei ori consecutiv la Voluntari sau la Rapid, asta valorează pentru mine mai mult decât anumite bugete ale altor echipe. Ce poate fi mai frumos pentru un sportiv decât să se bucure de o calificare sau de o medalie oținute în deplasare, alături de suporterii proprii? Sau ce poate fi mai frumos decât să auzi 300 de suporteri sibieni cântând în sală la Oradea, când echipa era condusă cu peste 15-20 de puncte? Pentru că este spiritul CSU Sibiu: emoție, simțiri, devotament, sacrificiu, mai mult decât o simplă victorie sau înfrângere. Nu îmi doresc decât să rămână tot așa, aproape de echipă la bine și la greu, sau mai ales la greu, pentru că la greutăți se văd caracterele puternice.

– Nu luați în calcul o eventuală ceremonie în care să le prezentați suporterilor trofeul?

– O ceremonie ar fi fost viabilă doar dacă prezentarea trofeului era realizată de către jucători. Pentru că ei sunt cei care au luptat și și-au dat ultimul strop de energie pentru acest trofeu. Dar, după un sezon lung și greu, jucătorii chiar au avut nevoie de odihnă și de relaxare, au avut nevoie să se întâlnească cu familiile lor, cu cei dragi, astfel că în acest moment se bucură de câteva zile de vacanță. Probabil că trofeul primit pentru locul al treilea în Liga Națională va ajunge pentru câteva zile și la sponsorii și partenerii noștri, care își doresc să îl expună pentru angajații lor. Sigur, noi, cei din conducerea clubului, ne vom întâlni cu suporterii la discuții în perioada următoare, pentru a vorbi deschis despre ce a fost și ce va urma.