Dar şi că cerşeam, în gând, o sinceră şi mult prea întârziată iertare medaliaţilor români, eu nefiind încrezător nici în tinereţea „veteranilor”gimnasticii artistice româneşti; nici în obiectivitatea arbitrilor internaţionali; nici în sportivitatea şi imparţialitatea publicului spectator clujean şi cel de pretutindeni; nici în nesperata destoinicie a organizatorilor şi gazdelor ardelene. Aşadar, n-am decât să mulţumesc din suflet celor care ne-au făcut să plângem de bucurie şi să râdem de fericire şi mândrie! Inclusiv să-i putem „mângâia” cu privirile şi cu inimile noastre pe medaliaţii români ai Campionatelor Europene. Sincere felicitări cole­gilor mei de la Televiziunea Română pentru comentariile şi imaginile filmate de superprofesioniştii săi. Pe diplomele însoţitoare ale medaliilor reprezentanţilor noştri (două de aur, precum şi câte una de argint şi de bronz) erau scrise numele a trei îndrăgiţi sportivi: Cătălina Ponor, Larisa Iordache şi Marian Drăgulescu. Toate la un loc cântărind cât mândria şi bucuria unui atât de mic popor, dar având o inimă mare şi caldă, precum o pâine abia scoasă de pe vatra încinsă a cuptorului soţilor brutari-ţărani Maria şi Ioan Ranf, din satul sibian Alămor, comuna Loamneş. O nesperată şi binevenită răsplată, oferită în dar de sărbătoarea creştină a neînfricatului Sfânt şi Mare Mucenic Gheorghe, purtător de biruinţă. Ce frumoasă şi încântătoare aducere aminte, venită într-o atât de friguroasă, războinică şi imprevizibilă Primăvară!