Amarantul este o plantă erbacee anuală, cu frunze late şi flori frumoase, iubitoare de căldură şi lumină. Florile, ca şi frunzele, au o culoare purpurie, roşie, galbenă, verde. Datorită aspectului este cultivată şi ca plantă ornamentală.

Planta era cultivată de populaţiile din zona Americii Centrale, perioada cea mai importantă fiind în timpul Civilizaţiei Aztece. Aztecii considerau această plantă "grăuntele mistic" al aztecilor. După căderea Imperiului Aztec, cultivarea şi folosirea amarantului a fost interzisă de către cuceritori, ca un mijloc de reducere a populaţiei prin înfometare şi proliferare a unor boli. Planta a ajuns pe cale de dispariţie. Oamenii de ştiinţă actuali au adus în studiu această plantă, iar acum se găsesc peste 30 de produse pe bază de amarant. Rusia foloseşte preparate pe bază de amarant atât în industria alimentară – pentru produse dietetice, în alimentaţia copiilor, cât şi în industria farmaceutică şi profilactică. De asemenea, amarantul este folosit şi în alimentaţia animalelor. La noi în ţară, sunt efectuate culturi ecologice, deoarece planta are proprietăţi antioxidante, antiinflamatorii la nivelul gastro-intestinal. Reglează aciditatea gastrică, protejează mucoasa gastro-intestinală şi stimulează regenerarea ei. Este depurativă, uşor laxativă şi diuretică. Se recomandă în refluxul esofagian, în anumite stări toxice şi alergice. Se poate găsi în compoziţia medicamentelor Reclacid şi Fiamarant.

Amarantul, în traducere din limba greacă, înseamnă "nemuritor", ceea ce reflectă proprietăţile sale dătătoare de sănătate şi energie.