Nenorocire maximă: Coaliția e în pericol de explozie. Mă rog, e un fel de a spune, știrea în sine e cu potențial de a scoate fum, dar nicidecum să producă o deflagrație. Mâzgălitorii de senzațional bat darabanele pe tema neînțelegerilor din Coaliția de guvernare, dar orice spectator cu minime cunoștințe politice și matematice înțelege că temporarul mariaj politic dintre PSD și PNL nu poate fi pus în pericol de acest episod de gâlceavă iscat de UDMR. Pe scurt, cei din UDMR s-au ofuscat pentru că au pierdut o funcție importantă într-o agenție de vază. Și de bază. Au făcut pe supărăcioșii în Parlament, motiv pentru care bocitoarele din presă și-au tuflit basmalele negre pe cap și au prins a susura zvonuri de jale despre destrămarea Coaliției. Oricine e familiarizat cu aritmetica parlamentară știe că această Coaliție poate funcționa și fără sprijinul UDMR. Presupunând că voinicii lui Kelemen Hunor s-ar lăsa la vatră (ceea ce nu se va întâmpla) PSD și PNL au suficiente voturi în Legislativ pentru a-și continua alianța de conjunctură. E logic, oricât s-ar supăra, cei din UDMR nu pot destrăma această construcție aflată la guvernare. Ciorovăieli au mai fost în Coaliție și între PNL și PSD, însă, de fiecare dată, sfânta negociere a făcut posibilă continuarea parteneriatului. Ceea ce trebuie remarcat în istoria neînțelegerilor din această formulă guvernamentală (și nu numai) este faptul că toate divergențele au pornit de la interese de partid, de grup, de la orgolii și ambiții politice întreținute de o miză cu totul și cu totul electorală. Nu s-a pus niciodată problema destrămării Coaliției dintr-un deficit de principii, pentru că cineva s-ar fi împotrivit unei măsuri care ar fi adus bunăstare norodului. În realitate, absolut toate mizele discuțiilor încordate au fost unele ce purtau un interes politic. Că toți cațavencii din politichia românească urlau cât îi țineau bojocii că sunt gata să se sacrifice pentru biata țărișoară e doar un joc de scenă. De fapt, activitatea politicienilor e paralelă cu interesele românilor, ei fiind chemați cu goarna populismului doar la ceas de ananghie electorală. De peste 30 de ani demagogia ne vorbește de la fel și fel de tribune, se cuibărește ca un virus în fiece purtător politic de mesaj ipocrit. Sunt tot mai puțini cei ce pleacă încă pe fentele guvernanților deranjați nu de încălcarea principiilor, ci doar a unor înțelegeri făcute după modelul negustorilor din talcioc. România e varză, dar ciolanul de pe ea va naște mereu agitație în rândul hrăpăreților.