Mai ştiţi când am scris despre lărgirea, pe alocuri, a străzii Doamna Stanca din Şelimbăr? Nu contează. Dar parcă atunci am spus ceva de genul că acolo nu sunt atracţii turistice. Ei bine, am greşit. Dacă te uiţi atent, sunt.
Uite am identificat, pe rapid, două. Nu, nu blocul ăla lung în trepte de zici că e hotelul de la Olimp. Ci altele.
Uite, aici trebuie să se precizeze clar că sticla este de sticlă, la conatinerele de selectare colectivă, pardon, colectare selectivă. Că orice om responsabil din România ştie că sticla e de mai multe feluri. De sticlă, de plastic, de lemn, de metal, de hârtie, de BCA, de pildă, de treci codrii, de aia. De unde ştim? Păi scrie nu la ziar la Adevărul, ci pe container. Probabil unii super-locuitori aruncau sticlele de plastic la sticla de sticlă şi sticla de sticlă la sticla de doză şi invers.

Apoi, nu departe, avem o mostră de îmbătrânire subită, ca în povestea aia care nu mai e cool cu "Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte", în care – atenţie spoiler! – fiul de împărat îmbătrâneşte subit şi se, cum să zic că sunteţi mai sensibili, se neantifică la stadiul de praf şi pulbere. Tot un caz de îmbătrânire subită avem şi aici, la un bloc, care începe să se jumulească la faţadă de i se vede, pardon, BCA-ul de arată ca un superstar căriua dinc auza vârstei i-au luat-o razna operaţiile estetice. Eu zic să vină cineva să-l editeze, că arată cam, cum să zic, prea retro şi e riscul să devină şi mai retro. Apropo, ce materiale au folosit constructorii aceia de deja s-a bulit în câţiva ani? Că uite vopseaua aia cu care au scris meşterii vechi de la 1900 toamna pe prăvălii chiar şi acum e bine mersi şi se ţine. Pe când aici…

Deci e de văzut ceva şi pe Doamna Stanca. Vom mai căuta. E păcat să nu promovăm aşa ceva, o oglindă clară a civilizaţiei locale sibiene şi a urbanismului mai mult ca perfectul simplu de Şelimbăr.